Adevarul despre Tratatul cu Ucraina. Basescu versus Constantinescu.
Adevarul despre Tratatul cu Ucraina din 1997 - Basescu versus Constantinescu
in 1997 presedintele Basescu era ministrul transporturilor in guvernul care a negociat Tratatul. Daca a avut ceva de comentat de ce nu a facut-o atunci ?
asta spune "moldoveanul" Emil Constantinescu, asta spun "kazahii" lui Patriciu, "moldovenii" lui Vantu si "umanistii" lui Voiculescu pe toate canalele media controlate de Alianta PNL - AP (apropo, vor fuziona in aprilie) in combinatie cu restul amestecaului UDMR-PRM-PSD-PC-etc
a plasa vinovatia in carca lui Basescu pentru Tratatul semnat in 1997 de Milu este ceva cu adevarat pervers si demn de cel mai tare PR negru.
aici pe internet, nu se afla insa doar specii de papagalii indopati de troica care controleaza antene mediafaxzuri si un teanc de alte publicatii si posturi tv si radio.
haideti sa examinam putin bucata asta de eveniment recent si sa vedem cum sta treaba pe bune - folosind mijloacele deschise de studiu si logica elementara
pentru inceput iata trimiterile si linkurile privind Tratatul
http://www.mae.ro/index.php?unde=doc&id=26108
http://www.mae.ro/index.php?unde=doc&id=29226
http://www.cdep.ro/pls/legis/legis_pck.htp_act?ida=11433
http://www.icj-cij.org/docket/index.php?p1=3&p2=1&code=ru&case=132&k=95
m.of. p. I nr. 157/16.07.1997.
a nu se uita ca Tratatul a fost insotit de un Acord conex, care nu afost trecut prin Parlament. In acest Acord se vorbeste de Insula Serpilor
Ministrul transporturilor - Basescu in acea vremea - nu are nici o atributie de politica externa. Presedintele decide politica externa a tarii peste capul oricarui ministru - inclusiv peste capul primului ministru. O alta institutie cu atributii in politica externa este Parlamentul - care are datoria de a ratifica tratatele, dupa dezbatere, si daca sunt in interesul tarii.
Principalii vinovati in cazul unei politici externe deficitare sunt presedintele (cel care propune) si parlamentul (institutia care ratifica), in nici un caz un ministru de la transporturi (sau de la sanatate, agricultura etc). Ministrul de externe este doar un "instrument" de comunicare in sensul ca NU ministrul de externe stabileste directiile politicii externe. Ministrul de Externe ar fi putut sa isi dea demisia in semn de protest, in caz ca ar fi fost nemultumit sau in dezacord cu presedintele.
Oricare alt ministru - de la sanatate, transporturi, agricultura etc nu ar fi avut motive sa-si inainteze demisia cata vreme slujba sa nu avea cu nimic de-a face cu treaba Externelor si presedintiei. Insa chiar si cu demisia ministrului de externe pe masa, planurile de ratificare a tratatului ar fi continuat fara nici o problema daca aceasta ar fi fost decizia presedintelui.
Un tratat se negociaza pe o durata de timp lunga asa cum a fost si cazul tratatului Romania - Ukraina, care a inceput sub administratia Iliescu si a fost semnat sub administratia lui Constantinescu, iar ce a fusese deja negociat de Iliescu nu se mai putea renegocia de Emil.
Tratatul cu Ucraina din 1997 - Basescu versus Constantinescu - ce sanse aduce NATO Romaniei?
Un Tratat poate contine si prevederi secrete care nu ajung la cunostinta intregului guvern si nici la cunostinta parlamentarilor, cu exceptia presedintilor celor doua camere. Daca vor cu tot dinandinsul, parlamentarii,cum au facut-o deseori, pot sa voteze ratificarea unor documente internationale fara sa cunoasca prevederile acestora.
Tratatul a fost mai degraba o conditionare a aderarii RO la UE si nu la NATO, de fapt. S-a spus ca "trebuiau semnate tratatele cu Rusia si Ucraina ca o conditie sine-quanon, intrucat UE nu este de acord cu modificarea granitelor in Europa". Acum nu se mai poate face nimic in ceea ce priveste Bucovina si Tinutul Herta, asta pare clar. Ucraina nu va fi de acord sa le cedeze, iar Romania ce-o sa faca? Sa plece la razboi?
Cat despre Insula Serpilor, ocupata, nu cedata, de rusi printr-o operatiune amfibie in timpul WWII, si apoi preluata pe baza de proces verbal, fara nici un fel de acord sau tratata, este acum pe rol un proces, care va mai dura vreo doi ani, la CIH, scopul procesului, cu care au fost de acord cele doua tari, este DOAR delimitarea platoului continental (bogat in gaze si se pare petrol) prin instanta.
Insula Serpilor este o problema foarte serioasa dar Basescu se refera nu doar la Insula Serpilor (luata cu japca de ucraineni) ci si la nordul Bucovinei si sudul Basarabiei. Astea sunt teritoriile romanesti pe care le-am pierdut in urma pactului Ribbentrop-Molotov si care au fost alipite de Stalin Ucrainei. Romania prin tratatul de buna vecinatate a renuntat indirect la orice pretentie teritoriala, la Cernauti ... la zona de nord, dar este vorba si de partea de sud, a fostei Basarabii, Buceagul, adica Basarabia istorica unde s-a nascut maresalul Averescu.
De aici, din sud, pleaca problema cu platoul continental, cu petrolul de acolo, din Insula Serpilor si din zona maritima limitrofa. Problema Romaniei cu Ukraina este nu numai Insula Serpilor cat mai ales hotararea Ukrainei, unilateral si in dispretul conventiilor internationale de a-si mari frontiera maritima expandandu-si teritoriul peste limita granitelor actuale romanesti.
Delimitarea platoului Marii Negre in favoarea ucrainenilor ar lipsi Romania de o resursa energetica majora si ar duce chiar la situatii juridice imposibile, deoarece Ucraina ar putea fora chiar pe teritoriul Romaniei daca se va stabili la Haga ca Insula Serpilor este o insula iar nu o stanca. Diferenta este de vreo 200 de mile marine. Insula Serpilor este la 45 de kilometri de Sulina.
Teoretic (intr-o logica a absurdului) daca Kievul castiga la Haga ucrainenii ar avea drept la prospectiuni chiar si in mijlocul Sulinei, in piata de peshte, deoarece pe o raza de 200 de mile in jurul Insulei totul le-ar apartine. Chiar daca suntem in UE, unde cica granitele nu mai conteaza - pamantul istoria si neamul conteaza.
A nu se uita ca astazi traiesc in Cernauti multi romani mai romani decat romani din mijlocul Bucurestiului. Si indiferent din ce aliante ai face parte, teritoriul si populatia intotdeauna conteaza (sunt bunuri fundamentale pe care le oferi acelei aliante; daca nu ai ce oferi, nu mai contezi).
Cat despre cele doua tinuturi Bucovina si Herta, precum si Insula Serpilor, cedate prin semnatura lui Adrian Severin, Emil Constantinescu aceste bucati de pamant romanesc NU mai pot face obiectul unui proces la CIH, deoarece contravine Cartei Europene si a Dreptului International, care stipuleaza ca nu se pot modifica granitele europene trasate dupa 1948...
Exista insa un dar...
In viziunea extinderii NATO catre est, daca Romania si-ar juca cartea bine in raport cu Ucraina, care este dorita in NATO, s-ar putea pune problema reunirii Basarabiei cu Tara Mama ceea ce ar insemna desigur si considerarea problemei Bucovinei si a celor trei tinuturi din sud, cu tot cu iesirea la mare.
A renunta la teritoriu national pentru orice fel de aliante vremelnice este o aberatie pe care nici un sef de stat nu o poate sustine fara a-si anula sensul si natura functiei. Fisa postului interzice unui sef de stat sa accepte modificari teritoriale. Ca orice soldat presedintele este aflat sub drapel, legat de juramant, si daca datoria si timpurile impun sacrificiul - presedintele este obligat sa se sacrifice. Sub nici o forma un presedinte nu poate accepta ciuntirea teritoriului national.
Sansa oferita de nevoia stringenta a Vestului de a aduce Ucraina in curtea NATO ar putea fi exploatata de Romania. Acele teritorii apartin Romaniei pentru ca Bucovina apartinea Moldovei si nu de 20 de ani sau de 200 ci de la inceputuri. Pentru ca de aproape doua milenii valahii de aceeasi limba si obiceiuri si sange - fie ei numiti moldoveni, ardeleni sau munteni au murit si au renascut pe pamanturile acestea pline de sangele a nesfarsite generatii de romani si unde sufletele mortilor isi vor face veacul in veci de veci.
Wednesday, April 2, 2008
Thursday, February 21, 2008
Partidul Civic Maghiar stopat la tribunal
Contestarea inscrierii Partidului Civic Maghiar de catre jurnalistul George Roncea de la cotidianul ZIARUL isi continua cursul judiciar. Presedintele formatiunii, primarul din Odorhei Szazs Jeno a intrat deja in obiectivul organizatiilor mondiale evreiesti pentru ca este suporterul unui cunoscut criminal de razboi, anti-roman si antisemit, Wass Albert, idolul Garzilor Maghiare fasciste de la Budapesta.
Insotit de avocatul Iulian Lepa, nepot al regretatului academician Nicolae Cajal, redactorul cotidianului ZIARUL s-a prezentat in data 18 februarie la Curtea de Apel Bucuresti in calitate de contestatar la decizia de infiintare a Partidului Civic Maghiar. Dosarul a fost repus pe rol iar urmatorul termen de judecata a fost stabilit pentru data de 25 februarie. Decizia de infiintare a Partidului Civic Maghiar, a fost luata la data de 28 ianuarie 2008 dar a fost contestata in termenul legal de cinci zile. Avocatul Iulian Lepa si-a exprimat convingerea ca presedinta completului de judecata doamna Anghel Doina va da o solutie corecta, in interesul si in folosul cetatenilor romani.
Liderul partidului maghiar – antisemit notoriu
“Actiunea ziaristului mi se pare legitima si urmareste anularea deciziei de infiintare a acestui partid condus de lideri cu orientare clara antiromaneasca si cu atitudini grave antisemite. Szazs Jeno a fost condamnat moral de Institutul pentru Studierea Holocaustului din Romania “Elie Wiesel”, de Centrul pentru Monitorizarea si Combaterea Antisemitismului din Romania, afiliat la Anti Defamation League (ADL – B’nai B’risth) pentru instalarea unei statui a criminalului antisemit Albert Wass, celebrat ca efigie a autonomismului secuiesc” a mai declarat avocatul Iulian Lepa. Partidul secuilor lui Szazs Jeno, primarul din Odorhei isvoreste dintr-un ONG, Uniunea Civica Maghiara, organizatie preocupata exclusiv de obtinerea independentei teritoriale si politice a asa zisului “Tinut Secuiesc” din inima Romaniei.
“Gandirea autonoma” maghiara
Chiar daca din statutul anodin al partidului se desprind doar propozitii parfumate (dar si groaznic de agramate), in spatele limbajului caznit, a frazarilor lemnoase se ascunde leopardul jigarit al autonomiei. Un obiectiv al organizatiei este “sa creeaze (sic) cadrul social pentru o gandire si activitate autonoma”. “Magyar Polgari Szovetseg” este, cum altfel, “adeptul autonomiei locale” ca si organizatia mama - UCM-ul – oengeul condus de Szazs Jeno, cel care “va lupta pentru obtinerea autonomiei, prin toate mijloacele”, conform afirmatiilor sale publice.
Kosovo - reduta mafiei islamice din Europa (II)
ZIUA
Nr. 4160 sambata, 16 februarie 2008
Pentru neinitiati poate parea extrem de ciudat ca Statele Unite, care acum l-au transformat pe Osama ben Laden in inamicul public nr. 1 al lumii, sunt gata sa accepte independenta unui stat islamic in inima Europei, stapanit in realitate de brigazile UCK antrenate si finantate odinioara de acelasi urmarit international. Cu atat mai stranie pare intentia SUA, cu cat, anul trecut, de exemplu, patru albanezi, un turc si un iordanian au fost arestati in New Jersey sub suspiciunea de planuire a unui atac terorist asupra bazei Armatei americane Fort Dix. Operatiunea dejucata a confirmat existenta "teroristilor albi" ai Al-Queda, cu radacini in Balcani. Din cei patru albanezi, trei proveneau din Kosovo. Legaturile fundamentalismului islamic din Kosovo si Albania cu Turcia si Iranul au o istorie indelungata.
Mujahedini pe banda pentru "initiativa albaneza"
Intensificarea activitatilor iraniene in Albania si Kosovo s-a inregistrat dupa intalnirea liderilor tarilor islamice care a avut loc la Jeddah, in 1994 si dupa intalnirea grupului D-8 a tarilor islamice de la Istanbul din 1996. Cu aceasta ocazie s-a luat decizia ajutorarii "fratilor din Balcani", prin orice mijloace, inclusiv militare. In mod evident, aceste mijloace i-au inclus si pe "sfintii luptatori" - mujahedini si teroristi. Peninsula Balcanica a fost aleasa drept cap de pod al islamismului in Europa, iar Italia a fost aleasa drept baza pentru comanda, organizarea si directionarea fondurilor si fortelor extremistilor islamici. Planul penetrarii iraniene in Albania poarta numele de "Initiativa Albaneza". Teheranul a facut pasi concreti pentru a continua sprijinul economic si a strange legaturile cu Albania prin intermediul institutiilor bancare arabo-islamice. Impreuna cu reteaua bancilor, iranienii au creat mai multe fundatii ce se ocupa cu activitati umanitare, "reteaua filantropica" fiind un instrument important folosit de iranieni pentru a castiga simpatia poporului si acceptarea comunitatii. Din paturile sarace, pe de alta parte, s-au recrutat teroristi pentru centrele de antrenament iraniene din Albania.
Bazele de antrenament din Albania
Cele mai importante tabere de antrenament ale UCK in Albania se aflau la Ljabinot, in apropiere de Tirana, la Tropoja, la granita iugoslavo-albaneza, la Kuks si Bajram. Acestea erau, de asemenea, si cartierele generale de comanda ale unitatilor armatei albaneze si ale politiei pentru zona de nord-est a Albaniei si centre de recrutare a adeptilor presedintelui albanez Sali Berisha. Bazele de antrenament au fost plasate in zonele muntoase greu accesibile din nordul Albaniei. Dupa un scurt stagiu, echipele speciale erau trimise in Kosovo, direct sau via Macedonia. Cei mai buni dintre recruti au fost, insa, directionati catre celulele teroriste ce activau in Europa occidentala, unde se dadeau drept refugiati, dupa ce ajungeau ilegal, pe apa, in Spania, Franta sau Italia. Multi membri ai unitatilor UCK erau profesionisti, cu stagii indelungate in fosta armata iugoslava. Liderii UCK erau in general selectionati dintre fostii membri ai UDBA (Serviciul de Securitate Interna a statului), ai Armatei si ai Militiei. In timpul razboiului din fosta Iugoslavie, peste 5000 de etnici albanezi au luptat alaturi de formatiuni militare ale croatilor si musulmanilor. Profitand de tendintele secesioniste ale tuturor republicilor iugoslave, secesionistii etnici albanezi s-au reunit in 2 iulie 1990 la Kasanik adoptand "Constitutia Republicii Kosovo". Ei si-au ales o "Adunare a Republicii Kosovo", un presedinte si si-au format un guvern, institutii ale unui stat fantoma. Presedintele Sali Berisha l-a felicitat pe Ibrahim Rugova pentru castigarea alegerilor prezidentiale, in 29 mai 1992, declarand ca "poporul albanez din Kosovo a dat dovada de maturitate si curaj civic". In numeroase interviuri si declaratii publice, el a sustinut necesitatea unei interventii militare impotriva Belgradului. In martie 1993, Berisha a trimis un apel comandamentului NATO din Europa pentru a trimite trupe in Kosovo si pentru a "preveni expansionismul sarb". Albania a devenit, din februarie 1994, membra a Parteneriatului pentru Pace si, partial, politica in Kosovo a fost plasata in mainile Aliantei. NATO ar urma sa invite Albania sa adere la organizatie, la summitul de la Bucuresti.
"Internationala Islamica Albaneza" din Sudan
Desfasurarea steagului "semilunei verzi" din Kosovo in Bosnia via Sandzak a fost un obiectiv discutat inca din 1995, la sedinta Internationalei Islamice de la Khartoum. "Internationala Islamica Albaneza", o asociatie informala a organizatiilor albaneze musulmane, se pronunta pentru o abordare mai radicala a situatiei din regiune. Pana in martie 1998, UCK s-a folosit numai de arme de foc, dar incepand cu 1999, fortele rebele au fost aprovizionate cu pusti de atac, cu lansatoare anti-racheta de umar de tip Ambrust si de provenienta sovietica, mortiere, mitraliere anti-aeriene. Echipamentul UCK include si unele arme din timpul celui de-al II-lea Razboi Mondial, cum ar fi pustile automate PPS-91 si MP-90, "Mosine Nagant", precum si arme moderne, munitii, echipamente de telecomunicatii si gloante in cantitati mari. UCK s-a inzestrat cu arme folosite de catre fosta Armata Populara Iugoslava, dar si cu alte arme produse in China si Singapore. In 1999, UCK avea doua centre de comanda: unul in afara tarii si altul la Pristina, unde fortele paramilitare detineau o baza logistica bine pusa la punct. Contactul direct cu Kosovo-Metohija era mentinut via Gjilane, Vitina, Glocovac si Pristina. UCK tinea sub control populatia albaneza prin intermediul unui sistem propriu de supraveghere. Cei care refuzau contributiile in beneficiul rebelilor erau ucisi fara multa discutie. In primele doua luni ale operatiunilor Fortelor Aliate, numarul soldatilor UCK a crescut semnificativ. In plus, au fost create centre de recrutare si calitatea antrenamentelor s-a ameliorat. UCK si-a marit arsenalul atat cu arme de la fortele sarbe, cat si prin noi achizitii de pe pietele mondiale de armament. La vremea respectiva unele publicatii occidentale prezentau si fata ascunsa a "independentei democrate" a provinciei Kosovo.
"Bani si luptatori din Elvetia"
Publicatia "Der Bund", din Berna, titra la 17 ianuarie 1998: "Armata de eliberare: Bani si luptatori din Elvetia": In timpul ultimelor saptamani, politia federala a obtinut documente care aratau ca UCK are o baza logistica de sprijin in Europa si in special in Elvetia. Potrivit Oficiului Procurorului General, sprijinul este oferit in principal de "Miscarea Nationala din Kosovo" (KNM), aripa militara a "Ligii Democratice din Kosovo" (KDL)... Centrul bazei din strainatate a KNM se afla in Elvetia si are in jur de 25 de filiale. Intre KNM si UCK sunt "legaturi foarte stranse", spune un oficial al Politiei Federale... Nu cu mult timp in urma, in ziarul sau "Zeri i Kosovoes", care apare in Elvetia, militanta Miscare Nationala a facut apel la lupta pentru eliberarea provinciei Kosovo si a cerut voluntarilor sa se alature acestei lupte. In acelasi timp, organizatia a facut apel pentru sprijin financiar... KNM a deschis un cont la Banksverein; conturi similare exista si in Norvegia, Suedia, Danemarca si Germania... Reprezentantii KNM din Elvetia nu neaga legaturile dintre organizatia lor si UCK. KNM sprijina lupta acesteia pentru eliberare si considera ca este "corecta din punct de vedere politic", spune activistul Bislim Elshani, care este redactorul sef al "Zeri i Kosovoes". "Sprijina KNM lupta armata?" "Da", raspunde Elshani. Saptamanalul "L'Hebdo" din Lausanne continua investigatia si publica, la 22 ianuarie 1998: "Gherilele din Kosovo finantate in Elvetia", sub semnatura lui Alain Meyer. Acesta explica: "Exista suspiciuni ca banii pentru UCK sunt adunati in Elvetia. In noiembrie si decembrie au avut loc zeci de mitinguri de sustinere a Armatei pe teritoriul Federatiei; o suta, doua sute, trei sute de albanezi din Kosovo au participat la aceste intruniri in cadrul carora s-au creat si fonduri de sustinere financiara... Aceste mitinguri nu au fost organizate de UCK, ci de KNM, un partid politic infiintat in 1981 si care sprijina deschis lupta armata".
Mujahedini cu arme israeliene si americane
Sub titlul "Arme albaneze in Kosovo", "Washington Times" publica la 8 aprilie 1998 o corespondenta din Albania, de la Philip Smucker: "Aici (in orasul Kruma din nordul Albaniei), departe de statul de drept, liderii miscarii de eliberare din Kosovo cumpara pusti si rachete si se pregatesc pentru o "campanie sangeroasa" impotriva politiei sarbe, campanie care a ucis deja peste 80 de kosovari numai in ultima luna. Zeci de tineri vin aici zilnic; ei sunt gata sa puna mana pe arme pentru a lupta in razboiul de independenta in provincia vecina Kosovo". In mai 1998, numarul 23 al revistei "Balkan infos" din Paris, Kosta Chsistich scria: "Armele care se gasesc in regiune ar fi fost adunate din Albania din timpul perioadei de anarhie din tara si au fost trimise in Kosovo pe mai multe cai: fie via Tuzla, la frontiera cu Muntenegru, fie via Djakovica, in Metohija... Armele israeliene si americane au venit in secret din Turica, via Bulgaria si Grecia. Regiunea unde conflictele s-au calmat, Bosnia-Hertegovina, ii sprijina de asemenea pe nationalistii albanezi cu arme si voluntari, inclusiv cu mujahedini din strainatate. Ca si in cazul canalelor occidentale, livrarile se fac in majoritatea cazurilor prin portul albanez Durres. Cumpararea acestor arme este finantata din comertul ilicit cu droguri, in cadrul caruia albanezii au un statut privilegiat".
ONU: 650.000 de arme disparute
In perioada 11-14 iunie 1998, raportul Misiunii de Cercetare a ONU care a vizitat Albania constata: "Situatia din Kosovo, unde etnicii albanezi se confrunta cu autoritatile sarbe, este perceputa in general ca un detonator ce poate determina albanezii din Albania sa furnizeze arme si sa gaseasca un scop comun cu semenii lor apropiati de peste granita.(...) Estimarile cantitatilor de arme care au disparut in timpul crizei din 1997 sunt vagi, in parte din cauza faptului ca documentatia si listele de inventar au fost distruse dupa jefuirea depozitelor militare. Datele oficiale arata ca aproximativ 650.000 bucati de arme, 20.000 de tone exploziv si 1,5 miliarde de grenade si cartuse au fost furate. Guvernul a anuntat ca, pana in august 1997, cand a fost declarata amnistierea celor care au returnat armele, 10% din arme si 3% din munitii si grenade au fost restituite.
Cu toate acestea, nu se poate afirma cu certitudine ca toate armele vandute se afla in continuare in posesia cetatenilor. Se afirma ca, in cursul anului trecut, aproximativ 25-30% din arme, care nu se afla in posesia Guvernului, au fost scoase din tara de persoane individuale si traficanti. In timpul aceleiasi perioade, nu au existat date sau indicii ca cetatenii albanezi detin mai multe arme."
Proprietatea lui Sali Berisha, baza UCK
Chiar si "New York Times" prezenta, la 6 iunie 1998, relatarile lui Chris Hedge din Tropoja (Albania): "... Piata in aer liber din acest oras prafuit si fara lege de la granita este ultima etapa a drumului pentru numerosi comercianti, traficanti si voluntari idealisti care merg spre Kosovo pentru a se alatura separatistilor UCK... Zona de granita albaneza este strabatuta de voluntari si comercianti cu arme, unii dintre ei care au vandut deja 650.000 de arme furate din depozitele militare albaneze in timpul anului trecut. Convoaie de magari, care cara cu greu cutii cu arme si munitii se deplaseaza spre Kosovo; orasul de granita este plin de oameni gata sa porneasca la drum." La 10 iunie 1998, corespondentul "New York Times" continua sa transmita din Albania, de data aceasta din localitatea Vucidol. Sub titlul "Rebelii din Kosovo si noii lor prieteni", Chris Hedges relata: "Proprietatea familiei fostului presedinte albanez Sali Berisha, care a fost rasturnat de la putere anul trecut, a devenit o baza a UCK... Potrivit diplomatilor straini, decizia lui Berisha de a pune la dispozitia rebelilor casa natala face parte din incercarea acestuia de a utiliza criza ca un suport politic!...
Traficul cu arme, finantat de etnicii albanezi din Germania si Elvetia a intarit pozitia sustinatorilor lui Berisha... Acesta vede lupta din Kosovo ca pe un razboi sfant si face apel la etnicii albanezi "sa-si apere casele si tara lor". El descrie "natiunea albaneza" ca incluzand nu numai Albania, ci si Kosovo si Macedonia, unde etnicii albanezi constituie majoritatea..."
Extras din cartea in curs de aparitie "Kosovo si razboiul sfarsitului Iugoslaviei", realizata sub egida Centrului de Studii Strategice IntelMedia
George RONCEA
Afisari: 2440
ZIUA Nr. 4160 sambata, 16 februarie 2008
vad ca numarul de afisari pentru acest articol a fost dublu fata de cel anterior. interesant. cred ca se poate estima o crestere a interesului public prin awarenes
Kosovo si penetrarea terorismului islamic in Europa (I)
ZIUANr. 4154
sambata,
9 februarie 2008
Dosare ultrasecrete
Kosovo a fost asemanat cu un Afganistan al Europei, iar sarbii s-au referit la Kosovo ca la un Ierusalim vesnic disputat. O particularitate a provinciei Kosovo este prezenta, in dubla instanta, atat a conflictului etnic cat si al celui religios. Ceea ce face pozitia sa poate chiar mai delicata decat a Ierusalimului, unde disputa dintre evrei si arabii musulmani se desfasoara doar pe palierul religios deoarece evreii si arabii sunt in fond aceeasi semintie. In 1991, in timpul ultimelor zile de viata ale republicilor iugoslave, studii sociologice indicau ca exista aproximativ 3 milioane de catolici practicanti, 1,5 musulmani si 1,2 milioane de sarbi ortodocsi. Pe de alta parte, oficiali religiosi din tara sustin ca erau 7,3 milioane catolici, 3,8 milioane musulmani si 10 milioane ortodocsi. Recensamantul din 1981 insuma populatia Iugoslaviei la 22,4 milioane, sarbii fiind grupul cel mai numeros - 8,1 milioane. (Sabriona Petra Ramet, Balkan Babel, The Desintegration of Yugoslavia from the Death of Tito to War, ed. 2, Boulder, Colo., Westview Press, 1996, pp.1-2)
Kosovo este revendicat cu temei istoric si cultural deopotriva de sarbi si albanezi. Albanezii se considera urmasi ai ilirilor, stravechi locuitori ai regiunii, sarbii revendica Kosovo ca leagan sacru al poporului sarb, centru al spiritualitatii crestin ortodoxe din intreaga regiune, in care se afla un tezaur de peste 1000 de biserici si manastiri. Intreaga cultura politica a Serbiei prezinta Kosovo drept cheia de bolta a istoriei si a destinului natiunii si poporului sarb.Falia dintre musulmani si crestini este mai profunda ca niciodata, acum, in Kosovo, si se manifesta chiar mai puternic decat in Bosnia. Intoleranta musulmana elimina fara deosebire pe toti cei ce nu sunt albanezi curati, ba chiar si familiile de albanezi care "au tradat", intinand "sangele pur" iliro-turcoman-albanez prin casatorii mixte.UCK - terorismul islamic imbracat in haine etniceUKC - miscarea separatist-terorista a extremistilor albanezi din Kosovo si Metohia si-a creat imaginea publica de grupare care militeaza pentru "drepturile omului", prin intermediul unor firme specializate.
In acest scop au fost folosite serviciile unor agentii de relatii publice, cum ar fi Hill&Knowlton, Rudger Finn (recent reinregistrata sub numele de Global Affairs), si alte firme de lobby active in Congresul American. O parte din sumele obtinute din traficul de droguri si din alte activitati ilegale ale UCK au revenit acestor redutabili profesionisti ai dezinformarii.Cu toata imaginea de "victime" inocente care lupta legitim pentru apararea drepturilor populatiei albaneze, UCK-ul nu s-a sfiit sa intrebuinteze cu predilectie metodele violentei si terorii - asasinate, diversiuni, sabotaje -, dar si politice, respectiv referendum pentru secesiune, stabilirea unui guvern ilegal, a unei autoritati "paralele" si a unui sistem de educatie diferit de cel de stat.Conform legilor internationale, daca un grup politic intrebuinteaza ca mijloace de lupta terorismul si alte instrumente ce contravin legislatiei internationale, o asemenea actiune trebuie calificata drept terorista, iar cei care o comit sunt de regula condamnati, indiferent de orientarea lor ideologica."Fara nici un dubiu, UCK este un grup terorist"UCK-ul a devenit exceptia de la aceasta regula, manifestarile lor fiind incurajate pe fata de reprezentatii USA si ai Germaniei.
Insistenta ministrului de Externe german Klaus Kinkel (fost sef al serviciilor secrete germane BND) de a fi stabilit un "statut special" pentru Kosovo si intalnirea "accidentala" a trimisilor americani au administratiei Clinton. Richard Holbrooke si Robert Gelbard cu teroristii UCK in timpul vizitei lor din Kosovo din 23 iunie 1998 sunt doar cateva exemple.Cu doar cateva luni inainte, acelasi Gelbart tuna si fulgera impotriva UCK: "Violenta la care am fost martor este extrem de periculoasa!" El a criticat "violenta promovata de catre politia sarba", dar a condamnat si actiunile unui grup etnic albanez in ilegalitate: "Condamnam ferm actiunile teroriste din Kosovo"."Fara nici un dubiu, UCK este un grup terorist", spunea atunci Gelbard (AFP, 2/23/98)Pana la vizita reprezentantilor americani din 1998, evolutia actiunilor UCK a inregistrat o spirala ascendenta. In perioada ianuarie 1991 - 9 iulie 1998, au avut loc 797 atacuri teroriste in Kosovo. Cazurile inregistrate in primul semestru al lui 1998 erau de zece ori mai multe decat cele de pe parcursul intregului an 1997 si de patru ori mai multe decat cele din perioada 1991-1997.
Intre 1 ianuarie si 9 iulie 1998, au avut loc 663 atacuri teroriste. Dintre acestea, 37,3% au avut ca tinta militieni si sectii de militie. In plus, 401 atacuri au fost indreptate in mod direct impotriva cetatenilor si proprietatilor private, provocand moartea a 48 de persoane: 28 de albanezi, 18 sarbi si doi tigani.Rapirile erau folosite pentru obtinerea de concesii politice, intimidari, rafuieli sau eliberarea unor teroristi albanezi capturati. Au fost rapite 72 de persoane: 48 de sarbi si muntenegreni, 18 albanezi, 4 tigani, un musulman si un cetatean al Macedoniei. Dintre acestia, 13 au fost ucisi.De 256 de ori au fost folosite pistoale automate, lansatoare portabile de rachete (bazooka) de 63 de ori, pusti automate de 36 de ori, grenade de mana si alte explozive de 19 ori, pistoale de doua ori; in patru cazuri au fost distruse cladiri sau chiar cartiere.
In 29 de cazuri au fost distruse 29 de ferme, dupa ce, in prealabil, fusesera jefuite."Sageata verde"Sursele occidentale consemneaza o serie de date interesante cu privire la finantarea, organizarea si scopurile UCK in regiune. Teheranul a sprijinit UCK inca din 1997, obiectivul principal al Iranului in Kosovo fiind consolidarea comunitatii musulmane in scopul intaririi axei strategice, "sageata verde" Sarajevo-Tirana.Comandantul suprem al Garzilor Revolutionare, ayatollahul Ali Khamenei a actionat in mod clar pentru trimiterea, pe apa, a unor transporturi de armament in Kosovo, via Albania: grenade de mana, mitraliere, pusti automate, echipamente de vizibilitate pe timpul noptii si aparatura de comunicatii.
Departamentul american al Apararii a recunoscut in data de 20 august 1998 ca organizatia Al Queda a lui Osama Bin Laden sprijina luptatorii musulmani din Bosnia si Kosovo. Criza din Albania a facut loc Iranului, Garzile Revolutionare Iraniene incepand sa antreneze membri UCK. Nucleul UCK era alcatuit initial din albanezi care plecasera in exil in anii '70 si si-au stabilit cartierul general si centrul financiar in Elvetia, unde au fost adunate fonduri din toata lumea. Grupuri selectate de albanezi au fost trimise in Iran sa studieze metodele Islamului militant.Cea mai mare baza de antrenament a UCK a fost Bosnia, au relevat surse din cadrul serviciilor de informatii occidentale.
Instructorii si luptatorii din UCK includeau multi dintre iranienii care luptasera in Bosnia la inceputul anilor '90. Sursele citate estimeaza numarul lor la 7000, multi dintre ei fiind casatoriti cu femei bosniace. Dar printre ei se aflau si afgani, algerieni, ceceni si egipteni.Mujahedinii au format grupuri pe cat de discrete, pe atat de influente in Bosnia. De asemenea, grupuri provenind din Arabia Saudita, Yemen si Cecenia erau implicate in operatiunile gherilei albaneze.In Albania, partidul lui Sali Berisha - Partidul Democrat "a profitat in mod direct de pe urma traficului de droguri din motive politico-economice, mai precis prin finantarea partidelor politice secesioniste sau a altor grupari din Macedonia si Kosovo. Orasele cazemata ale cartelurilor albaneze au fost baze de colectare de fonduri pentru sprijinirea cauzei albaneze in Kosovo.
Islamistii albanezi din provinciile Macedonia si Kosovo au construit o retea vasta de trafic de heroina, ce se intinde de la campurile de opiu din Pakistan pana la piata neagra a traficantilor de arme din Elvetia, care transporta anual droguri in valoare de aproximativ 2 miliarde de dolari in centrul Europei. De la momentul aparitiei gherilelor UCK pana in 1999, aceasta organizatie a primit 900 milioane de marci germane, din care mai mult de jumatate provenea din traficul de droguri.Un raport elaborat de Agentia Federala Criminala din Germania conchidea, in 1999: ěEtnicii albanezi sunt in prezent cel mai important grup care distribuie heroina in tarile occidentale".Terorismul albanez si JihadulStrategia UCK a fost de a escalada violentele, astfel incat o interventie din exterior sa devina o optiune clara. Au fost ajutati de un lobby in care Rubin si Albright au avut un rol cheie. Exista surse sarbesti care atribuie implicarea Departamentului de Stat american intr-o relatie triunghiulara in care rolul cheie "cherchez la femme" l-ar fi avut corespondenta CNN de origine iraniana Christiane Amanpour. Jack Rubin, casatorit cu Amanmpour de la CNN, a fost protejatul preferat al lui Madeleine Albright, cea care a impus excluderea UCK din anuarul organizatiilor teroriste listate de agentiile de specialitate americane.
Pentru a dobandi acordul albanezilor fata de proiectul incadrarii in asa-zisul plan de pace american, Albright a facut eforturi serioase ca Washingtonul sa fie perceput drept un prieten al Kosovo. Ofiteri ai UCK au fost trimisi in SUA pentru antrenament pentru a deveni dintr-o grupare de gherila o forta de politie sau o entitate politica, cum s-a intamplat cu Congresul National African in Africa de Sud.Gruparea si-a extins operatiunile prin numeroase atacuri lansate in timpul anului 1996, dar a luat avant in 1997, odata cu haosul care s-a instaurat in Albania, ceea ce i-a oferit numeroase posibilitati de a introduce arme din zona din nordul acestei tari, scapate practic de sub controlul Guvernului de la Tirana.
Din acest moment, UCK a atacat nu numai forte de securitate sarbe, ci si civili sarbi de origine albaneza. Pana in noiembrie 1997, reprimarea albanezilor separatisti de catre politia sarba a urmarit doar intimidarea celor care doreau desprinderea de Serbia si Iugoslavia. La Belgrad chiar se credea ca albanezii reuniti sub sigla UCK nu constituiau o amenintare armata serioasa.In decembrie 1997 si ianuarie 1998, Belgradul a crescut numarul fortelor armate in provincie si mai mult sau mai putin direct, armata a devenit mai implicata in actiuni de mentinere a ordinii.Drenica si regiunile invecinate au intrat sub controlul militar, fiind instaurat un regim strict de supraveghere a traficului de bunuri si persoane. S-a estimat atunci ca intensificarea prezentei armatei si a militiei era o masura suficienta pentru a preveni conflicte majore. Numai dupa ce, in mai-iunie 1998, aceste forte au esuat in ofensiva lor, Belgradul a devenit constient de pericolul UCK.
Analistii considera ca in timpul celei de-a doua ofensive din timpul verii lui 1998, cand UCK a pierdut majoritatea teritoriilor ocupate, armata albaneza si-a intarit ierarhia si, pentru prima data, a alternat atacurile cu defensiva. Elementele noi introduse erau cresterea nivelului de obisnuire a soldatilor cu operatiunile militare, definirea mai multor specializari militare si crearea unor unitati militare mobile care sa introduca elementul de surpriza in lupta. Se aprecia ca la sfarsitul anului 1998, UCK avea deja aproximativ 30.000 de combatanti activi, din care 6000-10.000 faceau parte din unitatile mobile.Intr-un interval scurt, eficienta UCK a crescut spectaculos. In numai cateva luni, intre sfarsitul lui 1997 si inceputul lui 1998, activitatea teroristilor din Kosovo a provocat moartea a peste 70 de persoane, cetateni si membri ai militiei sarbe si Armatei Iugoslave.
Extras din cartea in curs de aparitie "Kosovo si razboiul sfarsitului Iugoslaviei", realizata sub egida Centrului de Studii Strategice IntelMedia
George RONCEA
Afisari: 1821
(un scor destul de bun, avand in vedere ca nu mai lucrez la Ziua din 1999, tocmai datorita razboiului pentru Kosovo, cand pozitia mea, in calitate de corespondent de razboi, a fost pusa in discutie de Sorin Rosca Stanescu, care dorea sa-i pupam in cur pe albanezi)
Thursday, July 19, 2007
Poloniu...
Mogulii au trecut la epurari de articole si ziaristi
Feb 23, 2007
Un editorial publicat miercuri, 28 februarie a.c., de ziarul ATAC a fost eliminat peste noapte de pe site-ul cotidianului, www.atac-online.ro, ca si numele autorului, din caseta redactionala, unde acesta aparea in calitatea sa de Redactor sef adjunct.
Cititi articolul sau de opinie ca si analiza din CIVICMEDIA despre De ce, Cum si Cine ii uneste pe mogulii politico-financiari in razboiul lor media cu Basescu.
Ziarul "Atac", pagina 2 din 28 ianuarie 2007
CURAT MURDAR - Hienele presei si stapanii menajeriei
Scriu cu oarecare regret despre ceea ce am fi putut scrie in viitor. Este un conditional implicit la mijloc. Se intampla lucruri. Se trag sfori. Nu stiu daca vom mai avea ocazia sa scriem ce aveam de scris, asa ca profit de ocazie pentru a face o scurta trecere in revista.
Deci, pentru inceput, de incalzire, urma sa povestim despre cum un numar de patroni si securisti au inspirat puternic aerul tare al stepelor rusesti, au batut palma cu colegi din partea aia si au pus de un conglomerat piramidal, un Consiliu Economic care il va avea la centru pe Patriciu si, in jur, alti basbuzuci care comprima intre coapsele lor fleoscaite cam doua treimi din PIB.
Piramida asta are la baza si sindicalisti, si „societate civila“ (din aceea umflata eolian), si domni, si doamne din diverse structuri mai mult sau mai putin conspirate. Aparatu’ asta ar urma sa controleze politica economica a Romaniei, sa „consulte“ Guvernul, sa explice „factorilor responsabili“ ce privatizari sunt bune si cui se cuvin aceste bunataturi, si multe alte chestii din astea economice plicticoase.
„Dimineata la ora 9, zicea mai de demult Patriciu, inainte de formarea actualului Guvern, il voi chema la mine acasa pe Tariceanu, la o cafea, sa vorbim despre cum merg treburile tarii“. Parca vedem cu ochii mintii scena: Patriciu, rascracarat pe marginea unui canapele, la mosie, sorbind din cafeluta, in timp ce Tariceanu, in genunchi pe o pernuta, ia notite... mda. Delicios. Mergem cu ochii mintii mai departisor si-l vedem pe Sorin strigand la Sorinache. Este o alta mosie. La porti si prin curte se afla ciumeti cu mitraliere UZI si Scorpion sub haine. Un catel cu doua rotite fixate in dreptul picioarelor din spate alearga bezmetic prin curte. A suferit un accident si Stapanul il ingrijeste, milos, deoarece are si domnia sa probleme la picioarele din spate. O caprioara domesticita se apropie de Sorinache, pe la spate, si-i aplica o limba pe ceafa. Tot felul de panarame se afla in audienta la Mogul. Unii stau cu orele, altii intra in fata. Nu toata lumea are sansa sa fie tizul Stapanului. Nici nu e usor sa ajungi in fata. Daca nu ai macar un dosar penal la baza sau macar perspectiva unui jaf la scara nationala, sansele de a linge condurii Stapanului sunt mici de tot. De undeva din spatele gradinii scoboara Radu dintr-un Jeepan luat in leasing de la o firma eoliana. „Radule, zice barosanu’, zi-i lu’ fii-tu sa-mi faca o icoana cu Sfantu Gheorghe, ala de pe coperta «Gardianului», fa-l pe Gheo sa semene cu mine, pune-i si trabuc, si baston, si picteaza-l pe Traian ca pe un balaur incolacit la picioarele mele, invinetit de loviturile mele de baston. Ba, m-ai inteles? Si ai grija la reteaua informativa din presa sa nu-mi mai caraie careva in front ca ma k.c pe ei de gaozari - m-ai auzit?“.
Sorinache tresare - si el a fost candva un simplu gaozar de presa. Avea si el boala pe securisti, de pe vremea cand se scuturase de numele conspirativ, „Deleanu“... Pe vremuri, impreuna, fugaream securisti din casele conspirative si din sediile de unde se executau ascultari ilegale.
Acum, Sorinache se intalneste cu patronii altor publicatii si le varsa poloniu in ceasca. Ca cu Vantu mai usor, ca cu Patriciu ar fi frumos sa fie lasat in pace, ca poate nu e bine sa se tot scrie despre lovitura de stat pe care o pregatesc mogulasii astia de Voiculescu, Patriciu, Vantu si altii ca ei, ca poate vine PSD-ul la putere, ca poate Basescu pica, si alte parascovenii d’astea.
Parca il vad pe Nasu’, cu fata lui sucara, cum le tot toarna poloniu in cafea convivilor sai, in timp ce arunca priviri furise pe sub ochelari. Nasu’ stie de toate (s-a antrenat la antitero al DSS), da’ nu prea le are cu fizica. Poloniul lasa urme si duce exact la sursa producatoare. Moscova. Pana la injumatatire, nu mai e mult.
GEORGE RONCEA
Tuesday, July 17, 2007
Andrei Plesu - investigatie
Fundatia ministrului Plesu a primit un milion de marci
Oct 19, 1998
ZIUA dezvaluie un caz fara precedent in istoria diplomatiei romanesti: o organizatie non-profit s-a umplut de bani imediat dupa ce capul ei a devenit ministru de Externe al Romaniei
DEZVALUIRI - Luni, 19 octombrie 1998
Intre conditia de inalt demnitar si cea de reprezentant al unei fundatii apare un flagrant conflict de interese
Situatia mineaza credibilitatea lui Andrei Plesu si a tarii * Donatorul, fundatia Volkswagen, este o institutie a intereselor Germaniei * Spre deosebire de tarile occidentale, Romania nu reglementeaza statutul demnitarului * Demnitarii romani pot primi fara grija bani si cadouri, direct, indirect sau mascat
La sfarsitul lunii mai a anului curent o scurta nota de presa a Ambasadei Republicii Federale Germania, aproape nebagata in seama de nimeni, anunta ca fundatia Volkswagen din Hanovra "a decis sa sprijine "Centrul de stiinta si cultura Colegiul Noua Europa" din Bucuresti in construirea unei noi cladiri a institutului". In textul comunicatului se mai preciza ca "pentru Republica Federala Germania Colegiul Noua Europa din Bucuresti se numara printre institutiile de seama din Romania" si ca "din acest motiv fundatia Volkswagen se implica acum in construirea unei cladiri proprii a Colegiului". Suma pusa la dispozitie de fundatia germana era de un milion de marci. Nicaieri in cuprinsul notei ambasadei nu apare vreun alt nume decat acela al Colegiului Noua Europa. Desi comunicatul de presa poarta data de 27 mai, banii se acordasera inca inainte de data de 16 martie, cel putin asa reiese din buletinul fundatiei Volkswagen. Colegiul Noua Europa functioneaza in Bucuresti si are adresa in strada Matei Voievod nr.18, sector 2, intr-o frumoasa casa boiereasca. Colegiul figureaza in actele fundatiei Noua Europa drept Centru de informare si documentare, constituit ca institutie specializata a fundatiei.
Fundatia Noua Europa, infiintata in 1994, a devenit brusc una dintre cele mai bine inzestrate financiar dintre toate fundatiile romanesti imediat dupa ce Andrei Plesu a fost numit ministru de externe in ianuarie 1998. Legatura dintre milionul de marci si ministrul roman de Externe este Fundatia Noua Europa. Andrei Plesu este unicul fondator si conducator al acestei organizatii.
Conflict de interese
Orice persoana poate primi oricate premii si orice sume de bani din partea oricui, dar situatia este total diferita atunci cand persoana este demnitar al statului. Desigur, se poate argumenta ca nu ministrul de externe Andrei Plesu a primit bani din strainatate, ci fundatia Noua Europa, care este o persoana juridica. Exista insa o incompatibilitate a statutului de inalt demnitar al statului cu calitatea de reprezentant al unei organizatii care primeste mari sume de bani din strainatate. Apare premiza unei contradictii de interese, mai ales daca demnitarul statului roman este cel care raspunde de interesele externe ale Romaniei. Se naste intrebarea daca anumite pozitii oficiale ale demnitarului nu sunt cumva sensibilizate, influentate in perspectiva importantului suport financiar acordat fundatiei pe care o conduce de catre organizatia straina. Un diplomat, mai ales, nu-si poate permite sa lase sa planeze asupra sa confuzii cu privire la interesele pe care le reprezinta.
Cele un milion de marci din Germania au fost atribuite fundatiei lui Andrei Plesu abia dupa ce acesta a devenit ministru de externe, iar nu in intervalul de patru ani de la infiintarea acesteia. Faptul ca organizatia lui Andrei Plesu primeste o asemenea suma la numai doua luni de la data numirii sale in fruntea diplomatiei romanesti ar putea fi o pura coincidenta. Insa pentru observatorii straini, pentru state care intra in contact cu Romania prin persoana lui Andrei Plesu, s-ar putea ca o astfel de coincidenta sa ridice intrebari mult mai delicate decat ne imaginam. Relatiile dintre state sunt marcate de interese, nu de iubire dezinteresata.
Fundatia Noua Europa functioneaza fara respectarea legii
Organizatia a capatat personalitate juridica prin sentinta civila nr.11 din data de 26 ianuarie 1994. Conform dosarului de 16 file cu nr.1/PJ/1994 de la judecatoria sectorului 1, Andrei Gabriel Plesu este unic fondator si detine functia de presedinte, iar sediul fundatiei se afla la domiciliul personal din strada Paris nr. 14, sector 1, Bucuresti. Organizatia este definita in actul de infiintare drept "un club al reinnoirii intelectuale".
Din statutul fundatiei rezulta ca cel care detine controlul total, pe viata, asupra organizatiei este Andrei Plesu. El "isi rezerva dreptul de a numi membrii Consiliului de Administratie si de a stabili criteriile de recrutare a administratorilor." Se mai precizeaza ca "dupa decesul fondatorului, numirea Consiliului de Administratie se va face conform legii." Presedintele Consiliului de Administratie al fundatiei este Andrei Gabriel Plesu, vicepresedinte Serban Tanasoca si membri - Andrei Pippiddi, Gabriel Liiceanu, Dinu Giurescu, Doina Florea, Maria Berza, Victor Babiuc. Denumirea functiei lui Andrei Plesu apare diferit in diverse documente publice. Astfel el este numit uneori presedinte, alteori director sau rector, dar in esenta toate aceste denumiri au aceeasi semnificatie: Andrei Plesu este cel care conduce aceasta organizatie, asa cum rezulta de altfel foarte clar din actul de infiintare.
De la infiintare si pana in prezent fundatia nu a depus la judecatorie, asa cum prevede legea, nici un bilant financiar. La Administratia financiara a sectorului 1 am inaintat o adresa oficiala prin care solicitam sa ni se comunice daca Noua Europa a depus, aici, vreun bilant financiar. Directia Administratiei financiare ne-a comunicat ca nu ne poate raspunde absolut nimic, deoarece conform Ordonantei 11 din 1996, art.111, chestiunea este considerata secret de serviciu. N-am inteles de ce bilantul contabil al unui SRL se poate afla foarte simplu de la Registrul Comertului, in schimb bilantul contabil al unei fundatii este considerat "secret de serviciu".
Din dosarul de la judecatorie mai lipsesc o serie de documente, a caror prezenta este ceruta de lege. Astfel, pe langa lipsa oricarui act care sa confirme daca bilantul contabil al fundatiei a avut loc vreodata, de la infiintare si pana in prezent, este de notificat absenta nominalizarii membrilor Comisiei de Cenzori, care conform statutului, are obligatia "verificarii activitatii financiare si a integritatii patrimoniului fundatiei." Conform Legii in vigoare, 21/1924, pentru persoanele juridice, asociatii si fundatii, "statutele asociatiei sau actele care vor regula organizarea fundatiei vor trebui sa specifice in mod precis alcatuirea si atributiile consiliului de administratie, a directiei si a organelor de control." Legea prevede ca "bilantul, contul de gestiune si bugetul oricarei asociatii ori fundatii trebuiesc verificate de membrii Comisiei de Cenzori", iar in termen de trei luni de la data incheierii bilantului, o copie se inainteaza institutiei sub autoritatea careia se gaseste persoana juridica. De asemenea "dupa tinerea adunarii generale in care s-a aprobat bilantul si bugetul asociatiei se inainteaza si o copie certificata de pe procesul verbal al sedintei". Orice donatie care modifica valoarea patrimoniului trebuie notificata la judecatorie. De vreme ce dintre actele fundatiei depuse la judecatorie lipseste nominalizarea membrilor Comisiei de Cenzori, este clar ca nici ne se putea realiza bilantul contabil. O fundatie, mai ales cand primeste sume mari de bani din strainatate, trebuie sa aiba toate actele in perfecta regula, ceea ce nu este cazul fundatiei lui Andrei Plesu.
Romania si interesele Germaniei
Interesul major al Germaniei, de exemplu, este de penetrare si control a intregii regiuni central si est europene. Nu este o noutate pentru nimeni ca, dupa daramarea zidului Berlinului, eveniment ce a marcat caderea Cortinei de Fier si prabusirea lagarului sovietic, spatiul de influenta al fostei URSS in Est este ocupat cu vigoare de catre Germania. Republica Federala a redevenit lider regional si continental, un adevarat pivot al Mitteleuropei (Europa centrala), asa cum o visa si teoretiza faimosul precursor al geopoliticii germane, Friederich Ratzel, la sfarsitul sec. 19. Visul sau avea doua variante: Europa Centrala sub forma unui singur stat german sau o Uniune politica Central europeana constituita in jurul nucleului german. Pentru Ratzel granita de est a Mitteleuropei trebuia sa se afle pe crestele muntilor Carpati. Mult mai recent, celebrul director al Institutului de Studii Strategice de la Harvard, Samuel Hungtington, afirma exact acelasi lucru: granita Europei Centrale tebuie trasata pe linia Carpatilor. Visul lui Ratzel ar putea fi un cosmar pentru multe natiuni europene.
Un cunoscut autor american, Hall Lindsey, publica, in1994, o lucrare de anticipatie a posibilelor configuratii geopolitice ale lumii in pragul mileniului al doilea. Intr-unul dintre capitole, este citat un document care priveste si Romania. Este rezumata o intelegere confidentiala care s-ar fi incheiat in septembrie 1990, la Geneva, prin care se consfintea redistribuirea zonele de influenta dintre Germania si Uniunea Sovietica. Autorul american citeaza ca sursa Intelligence Digest, prestigioasa publicatie de geopolitica si informatii, care a redat in rezumat elemente ale acordului ruso-german unde printre altele se stabilesc urmatoarele :
- Nu vor exista impotriviri ale rusilor fata de separarea Cehoslovaciei.
- Republica Ceha va face parte din sfera de influenta a Germaniei in perspectiva, in 12-15 ani, urmand a fi eventual incorporata politico-regional.
- Germania va compensa material Rusia pentru pagubele economice suferite prin pierderea influentei sale in Est.
- Ungaria va fi lasata sa-si atinga tinta respectiv sa-si recastige teritoriile pierdute dupa cel de-al doilea razboi mondial.
- Germania va mari suportul economic acordat Ungariei astfel incat standardul de viata sa fie mai ridicat decat in tarile vecine, ceea ce va face mai atractiva negocierea Ungariei Mari.
- Rusia nu va obiecta asupra divizarii Iugoslaviei, si a intrarii Croatiei si Sloveniei in sfera de influenta a Germaniei.
- Germania nu se va implica in aranjamente neconvenabile intereselor Moscovei cu Ucraina si statele baltice.
Avand in vedere ca URSS a disparut s-ar putea crede ca prevederile intelegerii au cazut, dar, dupa cum se stie de catre toata lumea, cea mai mare parte a punctelor citate mai sus s-au indeplinit intocmai sau sunt pe cale sa se implineasca.
La un an dupa aparitia cartii americanului, aparea in Intelligence Digest, in numarul din 30.06.1995, un studiu intitulat "Chestiunea Transilvaniei" in care semnatarul, expert in informatii, reia tema acordului dintre Rusia si Germania tragand concluzia ca "orice actiune a Ungariei in problema Transilvaniei va constitui un sprijin pentru Rusia. Pentru rusi pretentiile maghiare asupra Ardealului, servesc ca argument opozabil aspiratiilor Romaniei de reintregire."
Rusia a primit pana acum peste 150 de miliarde de marci din partea Germaniei, care tinde sa ocupe in Estul si Centrul Europei locul pe care il avea URSS-ul. Cel mai important si mai influent investitor in Mittelleuropa ramane Germania, care aspira sa-si redobandeasca rolul trasat de vizionarul Friederich Ratzel. Faptul ca Republica Federala Germana acorda o asemenea atentie Colegiului Noua Europa din Bucuresti este o decizie politica ce denota un interes aparte, pe care ministrul de externe Andrei Plesu este exclus sa-l ignore. Faptul ca ministrul afacerilor externe al Romanie a acceptat, fie si pentru fundatia sa, sa primeasca un milion de marci implica o contradictie de interese, indiferent cat de obiectiv s-ar pretinde domnia sa.
In tarile occidentale, deminitarii n-au voie sa primeasca nici pix fara sa-l declare
Am discutat cu o serie de diplomati straini, occidentali, pe care i-am intrebat, in cadrul unor discutii neoficiale, daca exista cazuri asemanatoare in statele pe care le reprezinta. Astfel de situatii, in Vest, sunt de neconceput din motive lesne de inteles, afirma ei. In Romania nu exista nici o lege care sa formuleze clar conditia demnitarului statului si situatiile in care acesta poate primi bani din afara tarii, direct sau indirect, in nume personal sau printr-o fundatie ori asociatie. Am cautat si am gasit prevederile legislative ale altor tari cu privire la statutul demnitarului de stat.
Regatul Unit al Marii Britanii
Regulamentul Cabinetului britanic (Questions of Procedures for Ministers) prevede ca membrii guvernului nu trebuie sa piarda din vedere implicatiile pe care anumite aspecte ale activitatii lor curente, precum oferirea de ospitalitate unor personalitati publice proeminente ce viziteaza tara, acceptarea unor angajamente sociale, oferirea sprijinului public unor cereri, acceptarea de premii, sponsorizari, ori alte recompense, le-ar putea avea in planul politicii externe. Ca regula generala, membrii guvernului britanic nu ar trebui sa ofere cadouri sau sa initieze schimburi de cadouri. In cazul acceptarii unui cadou, se aplica urmatorul regulament: in toate cazurile, primirea de cadouri trebuie raportata Secretariatului permanent; cadourile de valoare mica (sub 125 lire sterline) pot fi pastrate, dar cadourile de valoarea mai mare se predau ministerului.
Statele Unite ale Americii
In principiu, nici unui membru, functionar de stat sau angajat al Camerei Reprezentantilor nu ii este permis sa primeasca cadouri (prin acestea intelegandu-se orice gratuitate, favor, plata, imprumut, facilitati sau alt serviciu care are valoare monetara). Interdictia se refera si la membrii familiei, daca exista motiv sa se creada ca darul a fost oferit datorita pozitiei oficiale a celui in cauza. Atat Camera Reprezentantilor, cat si Senatul au reglementari speciale pentru acest domeniu supravegeate de un "Comitet al Standardizarii comportamentului oficial". Regulament Senatului prevede ca membrii sai au dreptul sa accepte un cadou (dar nu de natura pecuniara) despre care considera cu buna-credinta ca are o valoare sub 50 de dolari. Se pot primi cadouri in valoare de pana la 100 de dolari intr-un an calendaristic.
Comportamentul membrilor puterii executive este stipulat in "Norme privind etica functionarilor puterii executive". Aceste norme stabilesc ca functionarilor publici le este interzis sa solicite sau sa accepte vreun cadou sau echivalentul acestuia in bani, care este acordat datorita functiei pe care o detin sau care ar putea afecta substantial indeplinirea sau neindeplinirea obligatiilor lor de serviciu. Un functionar poate primi, in anumite ocazii, cadouri in valoare de pana la 20 de dolari, cu conditia ca valoarea cumulata a unor astfel de cadouri primite intr-un an calendaristic sa nu depaseasca 50 de dolari. Anual, functionarii publici intocmesc rapoarte financiare, in care trebuie sa indice sursa (alta decat rudele), descrierea pe scurt si valoarea tuturor cadourilor care depasesc 250 de dolari, primite in cursul unui an calendaristic. Nerespectarea regimului valoric al cadourilor primite de functionari guvernamentali este tratat de legislatia SUA ca fiind evaziune fiscala.
Suedia
Cancelaria guvernului a emis in martie 1991 o serie de recomandari din partea biroului administrativ privind cadourile si favorurile primite de functionarii din cadrul Cancelariei. Scopul declarat al acestor prevederi este de a se preveni folosirea de "mijloace nepotrivite" pentru a influenta deciziile si masurile luate de autoritati. Recomandarile fac trimitere la art. 20 din Codul penal, potrivit caruia functionarul care primeste, admite promisiunea sau solicita mita sau alte lucruri necuvenite pentru efectuarea serviciilor pentru care este angajat se face vinovat de infractiunea de luare de mita si este condamnat la plata unei amenzi sau cu inchisoarea de pana la doi ani. Chiar si articolele de reclama sunt considerate cadouri, produsul oferit in acest scop trebuind, de asemenea, sa aiba o valoare redusa.
Germania
In art. 70 al Legii privind statutul functionarilor publici din 14 iulie 1953 se prevede ca "functionarul poate primi recompense sau cadouri, in legatura cu functia pe care o exercita, numai cu aprobarea autoritatii ierarhic superioare". In conformitate cu dispozitiile art. 71 al Legii privind statutul functionarului public, acestia pot primi titluri, ordine ori decoratii din partea unor sefi de state ori guverne straine numai cu aprobarea Presedintelui federal.
Elvetia
Potrivit art. 26 din Statutul functionarilor din 30.06.1927 cu modificarile ulterioare, in prezent in vigoare, "este interzis functionarului sa solicite, sa accepte ori sa accepte promisiuni de daruri ori alte avantaje pentru el sau pentru altul, in virtutea calitatii sale oficiale". Este considerata, de asemenea, ca fiind incalcare a unei indatoriri de serviciu situatia in care un tert, in intelegere cu functionarul, solicita, accepta sau accepta promisiuni de daruri sau alte avantaje in interesul functionarului respectiv. Nu exista nici macar practica transmiterii de cadouri simbolice, cu ocazia sarbatorilor, functionarilor Confederatiei, indiferent de rang. Reglementarile in vigoare interzic, de asemenea, acceptarea de catre functionari a unor ordine sau medalii straine.
FRANTA
Legislatia penala franceza trateaza in articolul 175 din Codul penal delictele functionarilor publici - prin aceasta intelegandu-se toti cei care sunt investiti cu un mandat public care ii indreptateste sa participe la gestionarea treburilor statului, a unui departament, a unei comune sau a unui asezamant public - care, fie direct, fie prin acte simulate, fie prin interpunere de persoane, au primit un folos, indiferent de ce natura, ca urmare a activitatii lor specifice. Asemenea delicte sunt pedepsite cu inchisoare de la 6 luni la 2 ani si cu plata unei amenzi de pana la o patrime din suma respectiva, dar nu mai putin de 1/12 din aceasta. Functionarul gasit vinovat va fi declarat incompatibil cu exercitarea vreunei functii publice in viitor.
George RONCEA
Adrian ARTENE
Fundatia Volkswagen - o organizatie prin care sunt servite interesele Germaniei
Fundatia Volkswagen este o fundatie non-profit de drept privat cu sediul in Hanovra. Scopul sau este sprijinirea stiintei, cercetarii socio-umane si tehnologice si a invatamantului universitar. In cazuri exceptionale, Fundatia poate acorda fonduri si pentru programe care nu se incadreaza in aceste domenii.
Fundatia Volkswagen isi datoreaza existenta unui tratat intre guvernul RFG si Landul Saxoniei Inferioare, pin care s-a pus capat unei controverse privind proprietatea asupra uzinelor Volkswagen, dupa al doilea razboi mondial. Astfel, a luat fiinta "Stiftung Volkswagen" ("Fundatia Volkswagen") - numele pe care l-a avut fundatia in acea perioada. Atunci, Volkswagen GmbH s-a transformat intr-o societate pe actiuni 60% din capital fiind detinut de persoane particulare. Guvernului federal si Landului Saxoniei Inferioare ii reveneau fiecaruia un procent de 20% din capitalul de baza al noii societati cu raspundere limitata. Profitul de un miliard de marci rezultat din vanzarea celorlalte actiuni a fost folosit pentru a inzestra Fundatia care a luat fiinta la 19 mai 1961. Azi, capitalul Fundatiei se ridica la 3,5 miliarde de marci.
Extras din buletinul de presa al fundatiei Volkswagen din data de 16 martie 1998
(...)
New Europe College, din Bucuresti, infiintat in 1994 ca institutie romaneasca independenta de catre prof. Andrei Plesu - profesor de Filosofia Religiei si Istoria Artei, din ianuarie 1998 ministru de Externe - a mai fost sustinut financiar, printre altii, in mod repetat, de catre Fundatiei Volkswagen. Colegiul, al carui scop este asigurarea pentru tinerii cercetatori de stiinte umaniste a unei pregatiri occidentale si dezvoltarea de contacte cu mediile stiintifice internationale a devenit in scurt timp un punct de referinta pentru cercetatorii din tara si strainatate. Ca un ajutor in scopul ridicarii unei cladiri corespunzatoare pentru Institut, curatoriumul a acordat nu mai putin de 1 milion DM.
(...)
Oct 19, 1998
ZIUA dezvaluie un caz fara precedent in istoria diplomatiei romanesti: o organizatie non-profit s-a umplut de bani imediat dupa ce capul ei a devenit ministru de Externe al Romaniei
DEZVALUIRI - Luni, 19 octombrie 1998
Intre conditia de inalt demnitar si cea de reprezentant al unei fundatii apare un flagrant conflict de interese
Situatia mineaza credibilitatea lui Andrei Plesu si a tarii * Donatorul, fundatia Volkswagen, este o institutie a intereselor Germaniei * Spre deosebire de tarile occidentale, Romania nu reglementeaza statutul demnitarului * Demnitarii romani pot primi fara grija bani si cadouri, direct, indirect sau mascat
La sfarsitul lunii mai a anului curent o scurta nota de presa a Ambasadei Republicii Federale Germania, aproape nebagata in seama de nimeni, anunta ca fundatia Volkswagen din Hanovra "a decis sa sprijine "Centrul de stiinta si cultura Colegiul Noua Europa" din Bucuresti in construirea unei noi cladiri a institutului". In textul comunicatului se mai preciza ca "pentru Republica Federala Germania Colegiul Noua Europa din Bucuresti se numara printre institutiile de seama din Romania" si ca "din acest motiv fundatia Volkswagen se implica acum in construirea unei cladiri proprii a Colegiului". Suma pusa la dispozitie de fundatia germana era de un milion de marci. Nicaieri in cuprinsul notei ambasadei nu apare vreun alt nume decat acela al Colegiului Noua Europa. Desi comunicatul de presa poarta data de 27 mai, banii se acordasera inca inainte de data de 16 martie, cel putin asa reiese din buletinul fundatiei Volkswagen. Colegiul Noua Europa functioneaza in Bucuresti si are adresa in strada Matei Voievod nr.18, sector 2, intr-o frumoasa casa boiereasca. Colegiul figureaza in actele fundatiei Noua Europa drept Centru de informare si documentare, constituit ca institutie specializata a fundatiei.
Fundatia Noua Europa, infiintata in 1994, a devenit brusc una dintre cele mai bine inzestrate financiar dintre toate fundatiile romanesti imediat dupa ce Andrei Plesu a fost numit ministru de externe in ianuarie 1998. Legatura dintre milionul de marci si ministrul roman de Externe este Fundatia Noua Europa. Andrei Plesu este unicul fondator si conducator al acestei organizatii.
Conflict de interese
Orice persoana poate primi oricate premii si orice sume de bani din partea oricui, dar situatia este total diferita atunci cand persoana este demnitar al statului. Desigur, se poate argumenta ca nu ministrul de externe Andrei Plesu a primit bani din strainatate, ci fundatia Noua Europa, care este o persoana juridica. Exista insa o incompatibilitate a statutului de inalt demnitar al statului cu calitatea de reprezentant al unei organizatii care primeste mari sume de bani din strainatate. Apare premiza unei contradictii de interese, mai ales daca demnitarul statului roman este cel care raspunde de interesele externe ale Romaniei. Se naste intrebarea daca anumite pozitii oficiale ale demnitarului nu sunt cumva sensibilizate, influentate in perspectiva importantului suport financiar acordat fundatiei pe care o conduce de catre organizatia straina. Un diplomat, mai ales, nu-si poate permite sa lase sa planeze asupra sa confuzii cu privire la interesele pe care le reprezinta.
Cele un milion de marci din Germania au fost atribuite fundatiei lui Andrei Plesu abia dupa ce acesta a devenit ministru de externe, iar nu in intervalul de patru ani de la infiintarea acesteia. Faptul ca organizatia lui Andrei Plesu primeste o asemenea suma la numai doua luni de la data numirii sale in fruntea diplomatiei romanesti ar putea fi o pura coincidenta. Insa pentru observatorii straini, pentru state care intra in contact cu Romania prin persoana lui Andrei Plesu, s-ar putea ca o astfel de coincidenta sa ridice intrebari mult mai delicate decat ne imaginam. Relatiile dintre state sunt marcate de interese, nu de iubire dezinteresata.
Fundatia Noua Europa functioneaza fara respectarea legii
Organizatia a capatat personalitate juridica prin sentinta civila nr.11 din data de 26 ianuarie 1994. Conform dosarului de 16 file cu nr.1/PJ/1994 de la judecatoria sectorului 1, Andrei Gabriel Plesu este unic fondator si detine functia de presedinte, iar sediul fundatiei se afla la domiciliul personal din strada Paris nr. 14, sector 1, Bucuresti. Organizatia este definita in actul de infiintare drept "un club al reinnoirii intelectuale".
Din statutul fundatiei rezulta ca cel care detine controlul total, pe viata, asupra organizatiei este Andrei Plesu. El "isi rezerva dreptul de a numi membrii Consiliului de Administratie si de a stabili criteriile de recrutare a administratorilor." Se mai precizeaza ca "dupa decesul fondatorului, numirea Consiliului de Administratie se va face conform legii." Presedintele Consiliului de Administratie al fundatiei este Andrei Gabriel Plesu, vicepresedinte Serban Tanasoca si membri - Andrei Pippiddi, Gabriel Liiceanu, Dinu Giurescu, Doina Florea, Maria Berza, Victor Babiuc. Denumirea functiei lui Andrei Plesu apare diferit in diverse documente publice. Astfel el este numit uneori presedinte, alteori director sau rector, dar in esenta toate aceste denumiri au aceeasi semnificatie: Andrei Plesu este cel care conduce aceasta organizatie, asa cum rezulta de altfel foarte clar din actul de infiintare.
De la infiintare si pana in prezent fundatia nu a depus la judecatorie, asa cum prevede legea, nici un bilant financiar. La Administratia financiara a sectorului 1 am inaintat o adresa oficiala prin care solicitam sa ni se comunice daca Noua Europa a depus, aici, vreun bilant financiar. Directia Administratiei financiare ne-a comunicat ca nu ne poate raspunde absolut nimic, deoarece conform Ordonantei 11 din 1996, art.111, chestiunea este considerata secret de serviciu. N-am inteles de ce bilantul contabil al unui SRL se poate afla foarte simplu de la Registrul Comertului, in schimb bilantul contabil al unei fundatii este considerat "secret de serviciu".
Din dosarul de la judecatorie mai lipsesc o serie de documente, a caror prezenta este ceruta de lege. Astfel, pe langa lipsa oricarui act care sa confirme daca bilantul contabil al fundatiei a avut loc vreodata, de la infiintare si pana in prezent, este de notificat absenta nominalizarii membrilor Comisiei de Cenzori, care conform statutului, are obligatia "verificarii activitatii financiare si a integritatii patrimoniului fundatiei." Conform Legii in vigoare, 21/1924, pentru persoanele juridice, asociatii si fundatii, "statutele asociatiei sau actele care vor regula organizarea fundatiei vor trebui sa specifice in mod precis alcatuirea si atributiile consiliului de administratie, a directiei si a organelor de control." Legea prevede ca "bilantul, contul de gestiune si bugetul oricarei asociatii ori fundatii trebuiesc verificate de membrii Comisiei de Cenzori", iar in termen de trei luni de la data incheierii bilantului, o copie se inainteaza institutiei sub autoritatea careia se gaseste persoana juridica. De asemenea "dupa tinerea adunarii generale in care s-a aprobat bilantul si bugetul asociatiei se inainteaza si o copie certificata de pe procesul verbal al sedintei". Orice donatie care modifica valoarea patrimoniului trebuie notificata la judecatorie. De vreme ce dintre actele fundatiei depuse la judecatorie lipseste nominalizarea membrilor Comisiei de Cenzori, este clar ca nici ne se putea realiza bilantul contabil. O fundatie, mai ales cand primeste sume mari de bani din strainatate, trebuie sa aiba toate actele in perfecta regula, ceea ce nu este cazul fundatiei lui Andrei Plesu.
Romania si interesele Germaniei
Interesul major al Germaniei, de exemplu, este de penetrare si control a intregii regiuni central si est europene. Nu este o noutate pentru nimeni ca, dupa daramarea zidului Berlinului, eveniment ce a marcat caderea Cortinei de Fier si prabusirea lagarului sovietic, spatiul de influenta al fostei URSS in Est este ocupat cu vigoare de catre Germania. Republica Federala a redevenit lider regional si continental, un adevarat pivot al Mitteleuropei (Europa centrala), asa cum o visa si teoretiza faimosul precursor al geopoliticii germane, Friederich Ratzel, la sfarsitul sec. 19. Visul sau avea doua variante: Europa Centrala sub forma unui singur stat german sau o Uniune politica Central europeana constituita in jurul nucleului german. Pentru Ratzel granita de est a Mitteleuropei trebuia sa se afle pe crestele muntilor Carpati. Mult mai recent, celebrul director al Institutului de Studii Strategice de la Harvard, Samuel Hungtington, afirma exact acelasi lucru: granita Europei Centrale tebuie trasata pe linia Carpatilor. Visul lui Ratzel ar putea fi un cosmar pentru multe natiuni europene.
Un cunoscut autor american, Hall Lindsey, publica, in1994, o lucrare de anticipatie a posibilelor configuratii geopolitice ale lumii in pragul mileniului al doilea. Intr-unul dintre capitole, este citat un document care priveste si Romania. Este rezumata o intelegere confidentiala care s-ar fi incheiat in septembrie 1990, la Geneva, prin care se consfintea redistribuirea zonele de influenta dintre Germania si Uniunea Sovietica. Autorul american citeaza ca sursa Intelligence Digest, prestigioasa publicatie de geopolitica si informatii, care a redat in rezumat elemente ale acordului ruso-german unde printre altele se stabilesc urmatoarele :
- Nu vor exista impotriviri ale rusilor fata de separarea Cehoslovaciei.
- Republica Ceha va face parte din sfera de influenta a Germaniei in perspectiva, in 12-15 ani, urmand a fi eventual incorporata politico-regional.
- Germania va compensa material Rusia pentru pagubele economice suferite prin pierderea influentei sale in Est.
- Ungaria va fi lasata sa-si atinga tinta respectiv sa-si recastige teritoriile pierdute dupa cel de-al doilea razboi mondial.
- Germania va mari suportul economic acordat Ungariei astfel incat standardul de viata sa fie mai ridicat decat in tarile vecine, ceea ce va face mai atractiva negocierea Ungariei Mari.
- Rusia nu va obiecta asupra divizarii Iugoslaviei, si a intrarii Croatiei si Sloveniei in sfera de influenta a Germaniei.
- Germania nu se va implica in aranjamente neconvenabile intereselor Moscovei cu Ucraina si statele baltice.
Avand in vedere ca URSS a disparut s-ar putea crede ca prevederile intelegerii au cazut, dar, dupa cum se stie de catre toata lumea, cea mai mare parte a punctelor citate mai sus s-au indeplinit intocmai sau sunt pe cale sa se implineasca.
La un an dupa aparitia cartii americanului, aparea in Intelligence Digest, in numarul din 30.06.1995, un studiu intitulat "Chestiunea Transilvaniei" in care semnatarul, expert in informatii, reia tema acordului dintre Rusia si Germania tragand concluzia ca "orice actiune a Ungariei in problema Transilvaniei va constitui un sprijin pentru Rusia. Pentru rusi pretentiile maghiare asupra Ardealului, servesc ca argument opozabil aspiratiilor Romaniei de reintregire."
Rusia a primit pana acum peste 150 de miliarde de marci din partea Germaniei, care tinde sa ocupe in Estul si Centrul Europei locul pe care il avea URSS-ul. Cel mai important si mai influent investitor in Mittelleuropa ramane Germania, care aspira sa-si redobandeasca rolul trasat de vizionarul Friederich Ratzel. Faptul ca Republica Federala Germana acorda o asemenea atentie Colegiului Noua Europa din Bucuresti este o decizie politica ce denota un interes aparte, pe care ministrul de externe Andrei Plesu este exclus sa-l ignore. Faptul ca ministrul afacerilor externe al Romanie a acceptat, fie si pentru fundatia sa, sa primeasca un milion de marci implica o contradictie de interese, indiferent cat de obiectiv s-ar pretinde domnia sa.
In tarile occidentale, deminitarii n-au voie sa primeasca nici pix fara sa-l declare
Am discutat cu o serie de diplomati straini, occidentali, pe care i-am intrebat, in cadrul unor discutii neoficiale, daca exista cazuri asemanatoare in statele pe care le reprezinta. Astfel de situatii, in Vest, sunt de neconceput din motive lesne de inteles, afirma ei. In Romania nu exista nici o lege care sa formuleze clar conditia demnitarului statului si situatiile in care acesta poate primi bani din afara tarii, direct sau indirect, in nume personal sau printr-o fundatie ori asociatie. Am cautat si am gasit prevederile legislative ale altor tari cu privire la statutul demnitarului de stat.
Regatul Unit al Marii Britanii
Regulamentul Cabinetului britanic (Questions of Procedures for Ministers) prevede ca membrii guvernului nu trebuie sa piarda din vedere implicatiile pe care anumite aspecte ale activitatii lor curente, precum oferirea de ospitalitate unor personalitati publice proeminente ce viziteaza tara, acceptarea unor angajamente sociale, oferirea sprijinului public unor cereri, acceptarea de premii, sponsorizari, ori alte recompense, le-ar putea avea in planul politicii externe. Ca regula generala, membrii guvernului britanic nu ar trebui sa ofere cadouri sau sa initieze schimburi de cadouri. In cazul acceptarii unui cadou, se aplica urmatorul regulament: in toate cazurile, primirea de cadouri trebuie raportata Secretariatului permanent; cadourile de valoare mica (sub 125 lire sterline) pot fi pastrate, dar cadourile de valoarea mai mare se predau ministerului.
Statele Unite ale Americii
In principiu, nici unui membru, functionar de stat sau angajat al Camerei Reprezentantilor nu ii este permis sa primeasca cadouri (prin acestea intelegandu-se orice gratuitate, favor, plata, imprumut, facilitati sau alt serviciu care are valoare monetara). Interdictia se refera si la membrii familiei, daca exista motiv sa se creada ca darul a fost oferit datorita pozitiei oficiale a celui in cauza. Atat Camera Reprezentantilor, cat si Senatul au reglementari speciale pentru acest domeniu supravegeate de un "Comitet al Standardizarii comportamentului oficial". Regulament Senatului prevede ca membrii sai au dreptul sa accepte un cadou (dar nu de natura pecuniara) despre care considera cu buna-credinta ca are o valoare sub 50 de dolari. Se pot primi cadouri in valoare de pana la 100 de dolari intr-un an calendaristic.
Comportamentul membrilor puterii executive este stipulat in "Norme privind etica functionarilor puterii executive". Aceste norme stabilesc ca functionarilor publici le este interzis sa solicite sau sa accepte vreun cadou sau echivalentul acestuia in bani, care este acordat datorita functiei pe care o detin sau care ar putea afecta substantial indeplinirea sau neindeplinirea obligatiilor lor de serviciu. Un functionar poate primi, in anumite ocazii, cadouri in valoare de pana la 20 de dolari, cu conditia ca valoarea cumulata a unor astfel de cadouri primite intr-un an calendaristic sa nu depaseasca 50 de dolari. Anual, functionarii publici intocmesc rapoarte financiare, in care trebuie sa indice sursa (alta decat rudele), descrierea pe scurt si valoarea tuturor cadourilor care depasesc 250 de dolari, primite in cursul unui an calendaristic. Nerespectarea regimului valoric al cadourilor primite de functionari guvernamentali este tratat de legislatia SUA ca fiind evaziune fiscala.
Suedia
Cancelaria guvernului a emis in martie 1991 o serie de recomandari din partea biroului administrativ privind cadourile si favorurile primite de functionarii din cadrul Cancelariei. Scopul declarat al acestor prevederi este de a se preveni folosirea de "mijloace nepotrivite" pentru a influenta deciziile si masurile luate de autoritati. Recomandarile fac trimitere la art. 20 din Codul penal, potrivit caruia functionarul care primeste, admite promisiunea sau solicita mita sau alte lucruri necuvenite pentru efectuarea serviciilor pentru care este angajat se face vinovat de infractiunea de luare de mita si este condamnat la plata unei amenzi sau cu inchisoarea de pana la doi ani. Chiar si articolele de reclama sunt considerate cadouri, produsul oferit in acest scop trebuind, de asemenea, sa aiba o valoare redusa.
Germania
In art. 70 al Legii privind statutul functionarilor publici din 14 iulie 1953 se prevede ca "functionarul poate primi recompense sau cadouri, in legatura cu functia pe care o exercita, numai cu aprobarea autoritatii ierarhic superioare". In conformitate cu dispozitiile art. 71 al Legii privind statutul functionarului public, acestia pot primi titluri, ordine ori decoratii din partea unor sefi de state ori guverne straine numai cu aprobarea Presedintelui federal.
Elvetia
Potrivit art. 26 din Statutul functionarilor din 30.06.1927 cu modificarile ulterioare, in prezent in vigoare, "este interzis functionarului sa solicite, sa accepte ori sa accepte promisiuni de daruri ori alte avantaje pentru el sau pentru altul, in virtutea calitatii sale oficiale". Este considerata, de asemenea, ca fiind incalcare a unei indatoriri de serviciu situatia in care un tert, in intelegere cu functionarul, solicita, accepta sau accepta promisiuni de daruri sau alte avantaje in interesul functionarului respectiv. Nu exista nici macar practica transmiterii de cadouri simbolice, cu ocazia sarbatorilor, functionarilor Confederatiei, indiferent de rang. Reglementarile in vigoare interzic, de asemenea, acceptarea de catre functionari a unor ordine sau medalii straine.
FRANTA
Legislatia penala franceza trateaza in articolul 175 din Codul penal delictele functionarilor publici - prin aceasta intelegandu-se toti cei care sunt investiti cu un mandat public care ii indreptateste sa participe la gestionarea treburilor statului, a unui departament, a unei comune sau a unui asezamant public - care, fie direct, fie prin acte simulate, fie prin interpunere de persoane, au primit un folos, indiferent de ce natura, ca urmare a activitatii lor specifice. Asemenea delicte sunt pedepsite cu inchisoare de la 6 luni la 2 ani si cu plata unei amenzi de pana la o patrime din suma respectiva, dar nu mai putin de 1/12 din aceasta. Functionarul gasit vinovat va fi declarat incompatibil cu exercitarea vreunei functii publice in viitor.
George RONCEA
Adrian ARTENE
Fundatia Volkswagen - o organizatie prin care sunt servite interesele Germaniei
Fundatia Volkswagen este o fundatie non-profit de drept privat cu sediul in Hanovra. Scopul sau este sprijinirea stiintei, cercetarii socio-umane si tehnologice si a invatamantului universitar. In cazuri exceptionale, Fundatia poate acorda fonduri si pentru programe care nu se incadreaza in aceste domenii.
Fundatia Volkswagen isi datoreaza existenta unui tratat intre guvernul RFG si Landul Saxoniei Inferioare, pin care s-a pus capat unei controverse privind proprietatea asupra uzinelor Volkswagen, dupa al doilea razboi mondial. Astfel, a luat fiinta "Stiftung Volkswagen" ("Fundatia Volkswagen") - numele pe care l-a avut fundatia in acea perioada. Atunci, Volkswagen GmbH s-a transformat intr-o societate pe actiuni 60% din capital fiind detinut de persoane particulare. Guvernului federal si Landului Saxoniei Inferioare ii reveneau fiecaruia un procent de 20% din capitalul de baza al noii societati cu raspundere limitata. Profitul de un miliard de marci rezultat din vanzarea celorlalte actiuni a fost folosit pentru a inzestra Fundatia care a luat fiinta la 19 mai 1961. Azi, capitalul Fundatiei se ridica la 3,5 miliarde de marci.
Extras din buletinul de presa al fundatiei Volkswagen din data de 16 martie 1998
(...)
New Europe College, din Bucuresti, infiintat in 1994 ca institutie romaneasca independenta de catre prof. Andrei Plesu - profesor de Filosofia Religiei si Istoria Artei, din ianuarie 1998 ministru de Externe - a mai fost sustinut financiar, printre altii, in mod repetat, de catre Fundatiei Volkswagen. Colegiul, al carui scop este asigurarea pentru tinerii cercetatori de stiinte umaniste a unei pregatiri occidentale si dezvoltarea de contacte cu mediile stiintifice internationale a devenit in scurt timp un punct de referinta pentru cercetatorii din tara si strainatate. Ca un ajutor in scopul ridicarii unei cladiri corespunzatoare pentru Institut, curatoriumul a acordat nu mai putin de 1 milion DM.
(...)
Sunday, March 11, 2007
Scuze ziaristului Sorin Roşca Stănescu
Scuze ziaristului Sorin Roşca Stănescu
10 Martie 2007
Conducerea editorială a ziarului ATAC cere scuze jurnalistului Sorin Roşca Stănescu, directorul editorial al ziarului ZIUA, pentru prejudiciile de imagine aduse, în mod nejustificat şi nedovedit, de conducerea editorială anterioară a cotidianului ATAC, prin mai multe materiale de presă incriminatorii apărute la adresa jurnalistului. Instanţele de judecată bucureştene au stabilit că articolele apărute la adresa directorului editorial al ziarului ZIUA nu s-au bazat pe probe, ci au fost speculative. Ca urmare, actuala conducere a cotidianului ATAC a decis să prezinte cititorilor procesele pierdute cu directorul editorial al ziarului ZIUA.
Totodată, pe această cale, actuala conducere editorială anunţă că, în cotidianul ATAC, nu va mai fi publicat niciun material care să nu fie susţinut de dovezi certe.
Prezentăm mai jos procesele pe care le-a câştigat ziaristul Sorin Roşca Stănescu în contradictoriu cu fosta conducere a cotidianului ATAC, pentru o corectă informare a opiniei publice şi o dovadă a buneicredinţe:
Dosar 22323/3/2005: Curtea de Apel Bucureşti secţia 3.
Stănescu Roşca Sorin - reclamant.
SC Info Media Press SRL - Pârât. Obligaţia de a face.
ATAC articole denigratoare: nr. 39, 43, 44, 57, 59 din 2004. („Ancheta: Marea ţeapă de la Bursă cu acţiuni PETROMIDIA“, „Sorin Roşca Stănescu are afaceri cu unul dintre clienţii ziarului ZIUA; „Nu-i credeţi pe ziariştii care mint sau au interese personale. S-au îmbuibat din banii furaţi de Patriciu“; „Costache Patriciu a pus mâna pe rafinărie, în urmă cu şapte ani, de la firma fantomă Petromidia USA“; „Banii murdari proveniţi din escrocheria PETROMIDIA şi luaţi de Patriciu, Voiculescu şi Roşca finanţează campania alianţei D.A.“)
Obligarea pârâtei la publicarea hotărârii în 5 numere ale ziarului ATAC şi în 3 ziare de mare tiraj + cheltuieli judiciare. Dosarul este soluţionat din 13.12.2006, fiind câştigat de către reclamant.
S-au acordat cheltuielile judiciare solicitate.
Cheltuieli de fond:
1. factura nr. 910/01.10.04 (25.768, 8 RON), nr. vechi de dosar 1560/2004;
2. factura nr. 9295068/10.11.05 (624 RON), nr. vechi de dosar 3314/2005;
Cheltuielile în recurs: 1. factura nr. 5111791/12.09.06 (414,6 RON).
Dosar 18993/299/2005: TMB, secţia a 4-a civilă.
Sorin Roşca Stănescu - reclamant.
SC Info Media Press SRL. Pârât Obligaţia de a face.
ATAC articole denigratoare: nr. 354/2-3.07.05 („Ziaristul penal“) Obligarea pârâtei la publicarea hotărârii în ATAC şi în 3 ziare de mare tiraj + cheltuieli judiciare. S-a soluţionat dosarul în apel în 18.12.2006, fiind câştigat de către reclamant.
S-au acordat cheltuielile judiciare solicitate.
Cheltuieli în fond: 1. factura nr. 0546384/18.08.05 şi 9295091/09.12.05 (1.813,83 RON); Cheltuieli apel: 1. factura nr. 1982931/07.2006 (546,40 RON).
Dosar 2788/ 299/2006: TMB, secţia a 4-a civilă.
Sorin Roşca Stănescu - reclamant.
SC Info Media Press SRL - Pârât. Obligaţia de a face.
ATAC articole denigratoare: nr. 451/24.10.05 („Roşca şi Zaher şantajează pentru a obţine pe nimic Solventul“); nr. 452/ 25.10.05 („Grupuri obscure de interese atacă licitaţia Solventul“) Obligarea pârâtei la publicarea hotărârii în 2 numere consecutive ale ziarului ATAC şi în 3 ziare de mare tiraj + cheltuieli judiciare.
S-a soluţionat acest dosar în apel, însă am declarat recurs deoarece nu ne-au fost acordate cheltuielile judiciare în totalitate în apel.
Cheltuieli in fond:
1. factura 0198290/ 26.04.06 (1813,83 RON)
Cheltuieli în apel: 1. factura nr. 51118111/ 04.10.06 (554,48 RON).
Dosar 3387/ 299/ 2006: Judecătoria Sectorului 1, Bucureşti Sorin Roşca Stănescu - reclamant. SC Info Media Press SRL - Pârât.
Obligaţia de a face.
ATAC articole denigratoare: nr. 470/15.11.05 („Solventul, pe masa lui Tăriceanu“);
nr. 471/16.11.05 („Adevărul despre «Afacerea Solventul»“)
Obligarea pârâtei la publicarea hotărârii în 2 numere consecutive ale ziarului ATAC şi în 3 ziare de mare tiraj + cheltuieli judiciare.
Acest dosar este soluţionat în fond, fiind câştigat de către reclamant.
S-au acordat în totalitate cheltuielile judiciare.
Dovada plăţii în acest dosar reiese din facturile:
1. factura nr. 1982938/14.06.2006 (912,09 RON);
2. factura nr. 5111792/ 12.09.2006 (898,30 RON).
10 Martie 2007
Conducerea editorială a ziarului ATAC cere scuze jurnalistului Sorin Roşca Stănescu, directorul editorial al ziarului ZIUA, pentru prejudiciile de imagine aduse, în mod nejustificat şi nedovedit, de conducerea editorială anterioară a cotidianului ATAC, prin mai multe materiale de presă incriminatorii apărute la adresa jurnalistului. Instanţele de judecată bucureştene au stabilit că articolele apărute la adresa directorului editorial al ziarului ZIUA nu s-au bazat pe probe, ci au fost speculative. Ca urmare, actuala conducere a cotidianului ATAC a decis să prezinte cititorilor procesele pierdute cu directorul editorial al ziarului ZIUA.
Totodată, pe această cale, actuala conducere editorială anunţă că, în cotidianul ATAC, nu va mai fi publicat niciun material care să nu fie susţinut de dovezi certe.
Prezentăm mai jos procesele pe care le-a câştigat ziaristul Sorin Roşca Stănescu în contradictoriu cu fosta conducere a cotidianului ATAC, pentru o corectă informare a opiniei publice şi o dovadă a buneicredinţe:
Dosar 22323/3/2005: Curtea de Apel Bucureşti secţia 3.
Stănescu Roşca Sorin - reclamant.
SC Info Media Press SRL - Pârât. Obligaţia de a face.
ATAC articole denigratoare: nr. 39, 43, 44, 57, 59 din 2004. („Ancheta: Marea ţeapă de la Bursă cu acţiuni PETROMIDIA“, „Sorin Roşca Stănescu are afaceri cu unul dintre clienţii ziarului ZIUA; „Nu-i credeţi pe ziariştii care mint sau au interese personale. S-au îmbuibat din banii furaţi de Patriciu“; „Costache Patriciu a pus mâna pe rafinărie, în urmă cu şapte ani, de la firma fantomă Petromidia USA“; „Banii murdari proveniţi din escrocheria PETROMIDIA şi luaţi de Patriciu, Voiculescu şi Roşca finanţează campania alianţei D.A.“)
Obligarea pârâtei la publicarea hotărârii în 5 numere ale ziarului ATAC şi în 3 ziare de mare tiraj + cheltuieli judiciare. Dosarul este soluţionat din 13.12.2006, fiind câştigat de către reclamant.
S-au acordat cheltuielile judiciare solicitate.
Cheltuieli de fond:
1. factura nr. 910/01.10.04 (25.768, 8 RON), nr. vechi de dosar 1560/2004;
2. factura nr. 9295068/10.11.05 (624 RON), nr. vechi de dosar 3314/2005;
Cheltuielile în recurs: 1. factura nr. 5111791/12.09.06 (414,6 RON).
Dosar 18993/299/2005: TMB, secţia a 4-a civilă.
Sorin Roşca Stănescu - reclamant.
SC Info Media Press SRL. Pârât Obligaţia de a face.
ATAC articole denigratoare: nr. 354/2-3.07.05 („Ziaristul penal“) Obligarea pârâtei la publicarea hotărârii în ATAC şi în 3 ziare de mare tiraj + cheltuieli judiciare. S-a soluţionat dosarul în apel în 18.12.2006, fiind câştigat de către reclamant.
S-au acordat cheltuielile judiciare solicitate.
Cheltuieli în fond: 1. factura nr. 0546384/18.08.05 şi 9295091/09.12.05 (1.813,83 RON); Cheltuieli apel: 1. factura nr. 1982931/07.2006 (546,40 RON).
Dosar 2788/ 299/2006: TMB, secţia a 4-a civilă.
Sorin Roşca Stănescu - reclamant.
SC Info Media Press SRL - Pârât. Obligaţia de a face.
ATAC articole denigratoare: nr. 451/24.10.05 („Roşca şi Zaher şantajează pentru a obţine pe nimic Solventul“); nr. 452/ 25.10.05 („Grupuri obscure de interese atacă licitaţia Solventul“) Obligarea pârâtei la publicarea hotărârii în 2 numere consecutive ale ziarului ATAC şi în 3 ziare de mare tiraj + cheltuieli judiciare.
S-a soluţionat acest dosar în apel, însă am declarat recurs deoarece nu ne-au fost acordate cheltuielile judiciare în totalitate în apel.
Cheltuieli in fond:
1. factura 0198290/ 26.04.06 (1813,83 RON)
Cheltuieli în apel: 1. factura nr. 51118111/ 04.10.06 (554,48 RON).
Dosar 3387/ 299/ 2006: Judecătoria Sectorului 1, Bucureşti Sorin Roşca Stănescu - reclamant. SC Info Media Press SRL - Pârât.
Obligaţia de a face.
ATAC articole denigratoare: nr. 470/15.11.05 („Solventul, pe masa lui Tăriceanu“);
nr. 471/16.11.05 („Adevărul despre «Afacerea Solventul»“)
Obligarea pârâtei la publicarea hotărârii în 2 numere consecutive ale ziarului ATAC şi în 3 ziare de mare tiraj + cheltuieli judiciare.
Acest dosar este soluţionat în fond, fiind câştigat de către reclamant.
S-au acordat în totalitate cheltuielile judiciare.
Dovada plăţii în acest dosar reiese din facturile:
1. factura nr. 1982938/14.06.2006 (912,09 RON);
2. factura nr. 5111792/ 12.09.2006 (898,30 RON).
Subscribe to:
Posts (Atom)