Adevarul despre Tratatul cu Ucraina. Basescu versus Constantinescu.

Adevarul despre Tratatul cu Ucraina. Basescu versus Constantinescu.




Adevarul despre Tratatul cu Ucraina din 1997 - Basescu versus Constantinescu


in 1997 presedintele Basescu era ministrul transporturilor in guvernul care a negociat Tratatul. Daca a avut ceva de comentat de ce nu a facut-o atunci ?

asta spune "moldoveanul" Emil Constantinescu, asta spun "kazahii" lui Patriciu, "moldovenii" lui Vantu si "umanistii" lui Voiculescu pe toate canalele media controlate de Alianta PNL - AP (apropo, vor fuziona in aprilie) in combinatie cu restul amestecaului UDMR-PRM-PSD-PC-etc

a plasa vinovatia in carca lui Basescu pentru Tratatul semnat in 1997 de Milu este ceva cu adevarat pervers si demn de cel mai tare PR negru.

aici pe internet, nu se afla insa doar specii de papagalii indopati de troica care controleaza antene mediafaxzuri si un teanc de alte publicatii si posturi tv si radio.

haideti sa examinam putin bucata asta de eveniment recent si sa vedem cum sta treaba pe bune - folosind mijloacele deschise de studiu si logica elementara

pentru inceput iata trimiterile si linkurile privind Tratatul


http://www.mae.ro/index.php?unde=doc&id=26108

http://www.mae.ro/index.php?unde=doc&id=29226

http://www.cdep.ro/pls/legis/legis_pck.htp_act?ida=11433

http://www.icj-cij.org/docket/index.php?p1=3&p2=1&code=ru&case=132&k=95



m.of. p. I nr. 157/16.07.1997.



a nu se uita ca Tratatul a fost insotit de un Acord conex, care nu afost trecut prin Parlament. In acest Acord se vorbeste de Insula Serpilor


Ministrul transporturilor - Basescu in acea vremea - nu are nici o atributie de politica externa. Presedintele decide politica externa a tarii peste capul oricarui ministru - inclusiv peste capul primului ministru. O alta institutie cu atributii in politica externa este Parlamentul - care are datoria de a ratifica tratatele, dupa dezbatere, si daca sunt in interesul tarii.

Principalii vinovati in cazul unei politici externe deficitare sunt presedintele (cel care propune) si parlamentul (institutia care ratifica), in nici un caz un ministru de la transporturi (sau de la sanatate, agricultura etc). Ministrul de externe este doar un "instrument" de comunicare in sensul ca NU ministrul de externe stabileste directiile politicii externe. Ministrul de Externe ar fi putut sa isi dea demisia in semn de protest, in caz ca ar fi fost nemultumit sau in dezacord cu presedintele.


Oricare alt ministru - de la sanatate, transporturi, agricultura etc nu ar fi avut motive sa-si inainteze demisia cata vreme slujba sa nu avea cu nimic de-a face cu treaba Externelor si presedintiei. Insa chiar si cu demisia ministrului de externe pe masa, planurile de ratificare a tratatului ar fi continuat fara nici o problema daca aceasta ar fi fost decizia presedintelui.


Un tratat se negociaza pe o durata de timp lunga asa cum a fost si cazul tratatului Romania - Ukraina, care a inceput sub administratia Iliescu si a fost semnat sub administratia lui Constantinescu, iar ce a fusese deja negociat de Iliescu nu se mai putea renegocia de Emil.


Tratatul cu Ucraina din 1997 - Basescu versus Constantinescu - ce sanse aduce NATO Romaniei?


Un Tratat poate contine si prevederi secrete care nu ajung la cunostinta intregului guvern si nici la cunostinta parlamentarilor, cu exceptia presedintilor celor doua camere. Daca vor cu tot dinandinsul, parlamentarii,cum au facut-o deseori, pot sa voteze ratificarea unor documente internationale fara sa cunoasca prevederile acestora.

Tratatul a fost mai degraba o conditionare a aderarii RO la UE si nu la NATO, de fapt. S-a spus ca "trebuiau semnate tratatele cu Rusia si Ucraina ca o conditie sine-quanon, intrucat UE nu este de acord cu modificarea granitelor in Europa". Acum nu se mai poate face nimic in ceea ce priveste Bucovina si Tinutul Herta, asta pare clar. Ucraina nu va fi de acord sa le cedeze, iar Romania ce-o sa faca? Sa plece la razboi?

Cat despre Insula Serpilor, ocupata, nu cedata, de rusi printr-o operatiune amfibie in timpul WWII, si apoi preluata pe baza de proces verbal, fara nici un fel de acord sau tratata, este acum pe rol un proces, care va mai dura vreo doi ani, la CIH, scopul procesului, cu care au fost de acord cele doua tari, este DOAR delimitarea platoului continental (bogat in gaze si se pare petrol) prin instanta.


Insula Serpilor este o problema foarte serioasa dar Basescu se refera nu doar la Insula Serpilor (luata cu japca de ucraineni) ci si la nordul Bucovinei si sudul Basarabiei. Astea sunt teritoriile romanesti pe care le-am pierdut in urma pactului Ribbentrop-Molotov si care au fost alipite de Stalin Ucrainei. Romania prin tratatul de buna vecinatate a renuntat indirect la orice pretentie teritoriala, la Cernauti ... la zona de nord, dar este vorba si de partea de sud, a fostei Basarabii, Buceagul, adica Basarabia istorica unde s-a nascut maresalul Averescu.

De aici, din sud, pleaca problema cu platoul continental, cu petrolul de acolo, din Insula Serpilor si din zona maritima limitrofa. Problema Romaniei cu Ukraina este nu numai Insula Serpilor cat mai ales hotararea Ukrainei, unilateral si in dispretul conventiilor internationale de a-si mari frontiera maritima expandandu-si teritoriul peste limita granitelor actuale romanesti.

Delimitarea platoului Marii Negre in favoarea ucrainenilor ar lipsi Romania de o resursa energetica majora si ar duce chiar la situatii juridice imposibile, deoarece Ucraina ar putea fora chiar pe teritoriul Romaniei daca se va stabili la Haga ca Insula Serpilor este o insula iar nu o stanca. Diferenta este de vreo 200 de mile marine. Insula Serpilor este la 45 de kilometri de Sulina.

Teoretic (intr-o logica a absurdului) daca Kievul castiga la Haga ucrainenii ar avea drept la prospectiuni chiar si in mijlocul Sulinei, in piata de peshte, deoarece pe o raza de 200 de mile in jurul Insulei totul le-ar apartine. Chiar daca suntem in UE, unde cica granitele nu mai conteaza - pamantul istoria si neamul conteaza.

A nu se uita ca astazi traiesc in Cernauti multi romani mai romani decat romani din mijlocul Bucurestiului. Si indiferent din ce aliante ai face parte, teritoriul si populatia intotdeauna conteaza (sunt bunuri fundamentale pe care le oferi acelei aliante; daca nu ai ce oferi, nu mai contezi).

Cat despre cele doua tinuturi Bucovina si Herta, precum si Insula Serpilor, cedate prin semnatura lui Adrian Severin, Emil Constantinescu aceste bucati de pamant romanesc NU mai pot face obiectul unui proces la CIH, deoarece contravine Cartei Europene si a Dreptului International, care stipuleaza ca nu se pot modifica granitele europene trasate dupa 1948...

Exista insa un dar...


In viziunea extinderii NATO catre est, daca Romania si-ar juca cartea bine in raport cu Ucraina, care este dorita in NATO, s-ar putea pune problema reunirii Basarabiei cu Tara Mama ceea ce ar insemna desigur si considerarea problemei Bucovinei si a celor trei tinuturi din sud, cu tot cu iesirea la mare.

A renunta la teritoriu national pentru orice fel de aliante vremelnice este o aberatie pe care nici un sef de stat nu o poate sustine fara a-si anula sensul si natura functiei. Fisa postului interzice unui sef de stat sa accepte modificari teritoriale. Ca orice soldat presedintele este aflat sub drapel, legat de juramant, si daca datoria si timpurile impun sacrificiul - presedintele este obligat sa se sacrifice. Sub nici o forma un presedinte nu poate accepta ciuntirea teritoriului national.

Sansa oferita de nevoia stringenta a Vestului de a aduce Ucraina in curtea NATO ar putea fi exploatata de Romania. Acele teritorii apartin Romaniei pentru ca Bucovina apartinea Moldovei si nu de 20 de ani sau de 200 ci de la inceputuri. Pentru ca de aproape doua milenii valahii de aceeasi limba si obiceiuri si sange - fie ei numiti moldoveni, ardeleni sau munteni au murit si au renascut pe pamanturile acestea pline de sangele a nesfarsite generatii de romani si unde sufletele mortilor isi vor face veacul in veci de veci.

Partidul Civic Maghiar stopat la tribunal

Contestarea inscrierii Partidului Civic Maghiar de catre jurnalistul George Roncea de la cotidianul ZIARUL isi continua cursul judiciar. Presedintele formatiunii, primarul din Odorhei Szazs Jeno a intrat deja in obiectivul organizatiilor mondiale evreiesti pentru ca este suporterul unui cunoscut criminal de razboi, anti-roman si antisemit, Wass Albert, idolul Garzilor Maghiare fasciste de la Budapesta.

Insotit de avocatul Iulian Lepa, nepot al regretatului academician Nicolae Cajal, redactorul cotidianului ZIARUL s-a prezentat in data 18 februarie la Curtea de Apel Bucuresti in calitate de contestatar la decizia de infiintare a Partidului Civic Maghiar. Dosarul a fost repus pe rol iar urmatorul termen de judecata a fost stabilit pentru data de 25 februarie. Decizia de infiintare a Partidului Civic Maghiar, a fost luata la data de 28 ianuarie 2008 dar a fost contestata in termenul legal de cinci zile. Avocatul Iulian Lepa si-a exprimat convingerea ca presedinta completului de judecata doamna Anghel Doina va da o solutie corecta, in interesul si in folosul cetatenilor romani.

Liderul partidului maghiar – antisemit notoriu

“Actiunea ziaristului mi se pare legitima si urmareste anularea deciziei de infiintare a acestui partid condus de lideri cu orientare clara antiromaneasca si cu atitudini grave antisemite. Szazs Jeno a fost condamnat moral de Institutul pentru Studierea Holocaustului din Romania “Elie Wiesel”, de Centrul pentru Monitorizarea si Combaterea Antisemitismului din Romania, afiliat la Anti Defamation League (ADL – B’nai B’risth) pentru instalarea unei statui a criminalului antisemit Albert Wass, celebrat ca efigie a autonomismului secuiesc” a mai declarat avocatul Iulian Lepa. Partidul secuilor lui Szazs Jeno, primarul din Odorhei isvoreste dintr-un ONG, Uniunea Civica Maghiara, organizatie preocupata exclusiv de obtinerea independentei teritoriale si politice a asa zisului “Tinut Secuiesc” din inima Romaniei.

“Gandirea autonoma” maghiara

Chiar daca din statutul anodin al partidului se desprind doar propozitii parfumate (dar si groaznic de agramate), in spatele limbajului caznit, a frazarilor lemnoase se ascunde leopardul jigarit al autonomiei. Un obiectiv al organizatiei este “sa creeaze (sic) cadrul social pentru o gandire si activitate autonoma”. “Magyar Polgari Szovetseg” este, cum altfel, “adeptul autonomiei locale” ca si organizatia mama - UCM-ul – oengeul condus de Szazs Jeno, cel care “va lupta pentru obtinerea autonomiei, prin toate mijloacele”, conform afirmatiilor sale publice.

Kosovo - reduta mafiei islamice din Europa (II)

ZIUA


Nr. 4160 sambata, 16 februarie 2008

Pentru neinitiati poate parea extrem de ciudat ca Statele Unite, care acum l-au transformat pe Osama ben Laden in inamicul public nr. 1 al lumii, sunt gata sa accepte independenta unui stat islamic in inima Europei, stapanit in realitate de brigazile UCK antrenate si finantate odinioara de acelasi urmarit international. Cu atat mai stranie pare intentia SUA, cu cat, anul trecut, de exemplu, patru albanezi, un turc si un iordanian au fost arestati in New Jersey sub suspiciunea de planuire a unui atac terorist asupra bazei Armatei americane Fort Dix. Operatiunea dejucata a confirmat existenta "teroristilor albi" ai Al-Queda, cu radacini in Balcani. Din cei patru albanezi, trei proveneau din Kosovo. Legaturile fundamentalismului islamic din Kosovo si Albania cu Turcia si Iranul au o istorie indelungata.


Mujahedini pe banda pentru "initiativa albaneza"



Intensificarea activitatilor iraniene in Albania si Kosovo s-a inregistrat dupa intalnirea liderilor tarilor islamice care a avut loc la Jeddah, in 1994 si dupa intalnirea grupului D-8 a tarilor islamice de la Istanbul din 1996. Cu aceasta ocazie s-a luat decizia ajutorarii "fratilor din Balcani", prin orice mijloace, inclusiv militare. In mod evident, aceste mijloace i-au inclus si pe "sfintii luptatori" - mujahedini si teroristi. Peninsula Balcanica a fost aleasa drept cap de pod al islamismului in Europa, iar Italia a fost aleasa drept baza pentru comanda, organizarea si directionarea fondurilor si fortelor extremistilor islamici. Planul penetrarii iraniene in Albania poarta numele de "Initiativa Albaneza". Teheranul a facut pasi concreti pentru a continua sprijinul economic si a strange legaturile cu Albania prin intermediul institutiilor bancare arabo-islamice. Impreuna cu reteaua bancilor, iranienii au creat mai multe fundatii ce se ocupa cu activitati umanitare, "reteaua filantropica" fiind un instrument important folosit de iranieni pentru a castiga simpatia poporului si acceptarea comunitatii. Din paturile sarace, pe de alta parte, s-au recrutat teroristi pentru centrele de antrenament iraniene din Albania.





Bazele de antrenament din Albania




Cele mai importante tabere de antrenament ale UCK in Albania se aflau la Ljabinot, in apropiere de Tirana, la Tropoja, la granita iugoslavo-albaneza, la Kuks si Bajram. Acestea erau, de asemenea, si cartierele generale de comanda ale unitatilor armatei albaneze si ale politiei pentru zona de nord-est a Albaniei si centre de recrutare a adeptilor presedintelui albanez Sali Berisha. Bazele de antrenament au fost plasate in zonele muntoase greu accesibile din nordul Albaniei. Dupa un scurt stagiu, echipele speciale erau trimise in Kosovo, direct sau via Macedonia. Cei mai buni dintre recruti au fost, insa, directionati catre celulele teroriste ce activau in Europa occidentala, unde se dadeau drept refugiati, dupa ce ajungeau ilegal, pe apa, in Spania, Franta sau Italia. Multi membri ai unitatilor UCK erau profesionisti, cu stagii indelungate in fosta armata iugoslava. Liderii UCK erau in general selectionati dintre fostii membri ai UDBA (Serviciul de Securitate Interna a statului), ai Armatei si ai Militiei. In timpul razboiului din fosta Iugoslavie, peste 5000 de etnici albanezi au luptat alaturi de formatiuni militare ale croatilor si musulmanilor. Profitand de tendintele secesioniste ale tuturor republicilor iugoslave, secesionistii etnici albanezi s-au reunit in 2 iulie 1990 la Kasanik adoptand "Constitutia Republicii Kosovo". Ei si-au ales o "Adunare a Republicii Kosovo", un presedinte si si-au format un guvern, institutii ale unui stat fantoma. Presedintele Sali Berisha l-a felicitat pe Ibrahim Rugova pentru castigarea alegerilor prezidentiale, in 29 mai 1992, declarand ca "poporul albanez din Kosovo a dat dovada de maturitate si curaj civic". In numeroase interviuri si declaratii publice, el a sustinut necesitatea unei interventii militare impotriva Belgradului. In martie 1993, Berisha a trimis un apel comandamentului NATO din Europa pentru a trimite trupe in Kosovo si pentru a "preveni expansionismul sarb". Albania a devenit, din februarie 1994, membra a Parteneriatului pentru Pace si, partial, politica in Kosovo a fost plasata in mainile Aliantei. NATO ar urma sa invite Albania sa adere la organizatie, la summitul de la Bucuresti.



"Internationala Islamica Albaneza" din Sudan




Desfasurarea steagului "semilunei verzi" din Kosovo in Bosnia via Sandzak a fost un obiectiv discutat inca din 1995, la sedinta Internationalei Islamice de la Khartoum. "Internationala Islamica Albaneza", o asociatie informala a organizatiilor albaneze musulmane, se pronunta pentru o abordare mai radicala a situatiei din regiune. Pana in martie 1998, UCK s-a folosit numai de arme de foc, dar incepand cu 1999, fortele rebele au fost aprovizionate cu pusti de atac, cu lansatoare anti-racheta de umar de tip Ambrust si de provenienta sovietica, mortiere, mitraliere anti-aeriene. Echipamentul UCK include si unele arme din timpul celui de-al II-lea Razboi Mondial, cum ar fi pustile automate PPS-91 si MP-90, "Mosine Nagant", precum si arme moderne, munitii, echipamente de telecomunicatii si gloante in cantitati mari. UCK s-a inzestrat cu arme folosite de catre fosta Armata Populara Iugoslava, dar si cu alte arme produse in China si Singapore. In 1999, UCK avea doua centre de comanda: unul in afara tarii si altul la Pristina, unde fortele paramilitare detineau o baza logistica bine pusa la punct. Contactul direct cu Kosovo-Metohija era mentinut via Gjilane, Vitina, Glocovac si Pristina. UCK tinea sub control populatia albaneza prin intermediul unui sistem propriu de supraveghere. Cei care refuzau contributiile in beneficiul rebelilor erau ucisi fara multa discutie. In primele doua luni ale operatiunilor Fortelor Aliate, numarul soldatilor UCK a crescut semnificativ. In plus, au fost create centre de recrutare si calitatea antrenamentelor s-a ameliorat. UCK si-a marit arsenalul atat cu arme de la fortele sarbe, cat si prin noi achizitii de pe pietele mondiale de armament. La vremea respectiva unele publicatii occidentale prezentau si fata ascunsa a "independentei democrate" a provinciei Kosovo.



"Bani si luptatori din Elvetia"



Publicatia "Der Bund", din Berna, titra la 17 ianuarie 1998: "Armata de eliberare: Bani si luptatori din Elvetia": In timpul ultimelor saptamani, politia federala a obtinut documente care aratau ca UCK are o baza logistica de sprijin in Europa si in special in Elvetia. Potrivit Oficiului Procurorului General, sprijinul este oferit in principal de "Miscarea Nationala din Kosovo" (KNM), aripa militara a "Ligii Democratice din Kosovo" (KDL)... Centrul bazei din strainatate a KNM se afla in Elvetia si are in jur de 25 de filiale. Intre KNM si UCK sunt "legaturi foarte stranse", spune un oficial al Politiei Federale... Nu cu mult timp in urma, in ziarul sau "Zeri i Kosovoes", care apare in Elvetia, militanta Miscare Nationala a facut apel la lupta pentru eliberarea provinciei Kosovo si a cerut voluntarilor sa se alature acestei lupte. In acelasi timp, organizatia a facut apel pentru sprijin financiar... KNM a deschis un cont la Banksverein; conturi similare exista si in Norvegia, Suedia, Danemarca si Germania... Reprezentantii KNM din Elvetia nu neaga legaturile dintre organizatia lor si UCK. KNM sprijina lupta acesteia pentru eliberare si considera ca este "corecta din punct de vedere politic", spune activistul Bislim Elshani, care este redactorul sef al "Zeri i Kosovoes". "Sprijina KNM lupta armata?" "Da", raspunde Elshani. Saptamanalul "L'Hebdo" din Lausanne continua investigatia si publica, la 22 ianuarie 1998: "Gherilele din Kosovo finantate in Elvetia", sub semnatura lui Alain Meyer. Acesta explica: "Exista suspiciuni ca banii pentru UCK sunt adunati in Elvetia. In noiembrie si decembrie au avut loc zeci de mitinguri de sustinere a Armatei pe teritoriul Federatiei; o suta, doua sute, trei sute de albanezi din Kosovo au participat la aceste intruniri in cadrul carora s-au creat si fonduri de sustinere financiara... Aceste mitinguri nu au fost organizate de UCK, ci de KNM, un partid politic infiintat in 1981 si care sprijina deschis lupta armata".




Mujahedini cu arme israeliene si americane





Sub titlul "Arme albaneze in Kosovo", "Washington Times" publica la 8 aprilie 1998 o corespondenta din Albania, de la Philip Smucker: "Aici (in orasul Kruma din nordul Albaniei), departe de statul de drept, liderii miscarii de eliberare din Kosovo cumpara pusti si rachete si se pregatesc pentru o "campanie sangeroasa" impotriva politiei sarbe, campanie care a ucis deja peste 80 de kosovari numai in ultima luna. Zeci de tineri vin aici zilnic; ei sunt gata sa puna mana pe arme pentru a lupta in razboiul de independenta in provincia vecina Kosovo". In mai 1998, numarul 23 al revistei "Balkan infos" din Paris, Kosta Chsistich scria: "Armele care se gasesc in regiune ar fi fost adunate din Albania din timpul perioadei de anarhie din tara si au fost trimise in Kosovo pe mai multe cai: fie via Tuzla, la frontiera cu Muntenegru, fie via Djakovica, in Metohija... Armele israeliene si americane au venit in secret din Turica, via Bulgaria si Grecia. Regiunea unde conflictele s-au calmat, Bosnia-Hertegovina, ii sprijina de asemenea pe nationalistii albanezi cu arme si voluntari, inclusiv cu mujahedini din strainatate. Ca si in cazul canalelor occidentale, livrarile se fac in majoritatea cazurilor prin portul albanez Durres. Cumpararea acestor arme este finantata din comertul ilicit cu droguri, in cadrul caruia albanezii au un statut privilegiat".



ONU: 650.000 de arme disparute




In perioada 11-14 iunie 1998, raportul Misiunii de Cercetare a ONU care a vizitat Albania constata: "Situatia din Kosovo, unde etnicii albanezi se confrunta cu autoritatile sarbe, este perceputa in general ca un detonator ce poate determina albanezii din Albania sa furnizeze arme si sa gaseasca un scop comun cu semenii lor apropiati de peste granita.(...) Estimarile cantitatilor de arme care au disparut in timpul crizei din 1997 sunt vagi, in parte din cauza faptului ca documentatia si listele de inventar au fost distruse dupa jefuirea depozitelor militare. Datele oficiale arata ca aproximativ 650.000 bucati de arme, 20.000 de tone exploziv si 1,5 miliarde de grenade si cartuse au fost furate. Guvernul a anuntat ca, pana in august 1997, cand a fost declarata amnistierea celor care au returnat armele, 10% din arme si 3% din munitii si grenade au fost restituite.

Cu toate acestea, nu se poate afirma cu certitudine ca toate armele vandute se afla in continuare in posesia cetatenilor. Se afirma ca, in cursul anului trecut, aproximativ 25-30% din arme, care nu se afla in posesia Guvernului, au fost scoase din tara de persoane individuale si traficanti. In timpul aceleiasi perioade, nu au existat date sau indicii ca cetatenii albanezi detin mai multe arme."


Proprietatea lui Sali Berisha, baza UCK





Chiar si "New York Times" prezenta, la 6 iunie 1998, relatarile lui Chris Hedge din Tropoja (Albania): "... Piata in aer liber din acest oras prafuit si fara lege de la granita este ultima etapa a drumului pentru numerosi comercianti, traficanti si voluntari idealisti care merg spre Kosovo pentru a se alatura separatistilor UCK... Zona de granita albaneza este strabatuta de voluntari si comercianti cu arme, unii dintre ei care au vandut deja 650.000 de arme furate din depozitele militare albaneze in timpul anului trecut. Convoaie de magari, care cara cu greu cutii cu arme si munitii se deplaseaza spre Kosovo; orasul de granita este plin de oameni gata sa porneasca la drum." La 10 iunie 1998, corespondentul "New York Times" continua sa transmita din Albania, de data aceasta din localitatea Vucidol. Sub titlul "Rebelii din Kosovo si noii lor prieteni", Chris Hedges relata: "Proprietatea familiei fostului presedinte albanez Sali Berisha, care a fost rasturnat de la putere anul trecut, a devenit o baza a UCK... Potrivit diplomatilor straini, decizia lui Berisha de a pune la dispozitia rebelilor casa natala face parte din incercarea acestuia de a utiliza criza ca un suport politic!...

Traficul cu arme, finantat de etnicii albanezi din Germania si Elvetia a intarit pozitia sustinatorilor lui Berisha... Acesta vede lupta din Kosovo ca pe un razboi sfant si face apel la etnicii albanezi "sa-si apere casele si tara lor". El descrie "natiunea albaneza" ca incluzand nu numai Albania, ci si Kosovo si Macedonia, unde etnicii albanezi constituie majoritatea..."



Extras din cartea in curs de aparitie "Kosovo si razboiul sfarsitului Iugoslaviei", realizata sub egida Centrului de Studii Strategice IntelMedia



George RONCEA


Afisari: 2440



ZIUA Nr. 4160 sambata, 16 februarie 2008



vad ca numarul de afisari pentru acest articol a fost dublu fata de cel anterior. interesant. cred ca se poate estima o crestere a interesului public prin awarenes

Kosovo si penetrarea terorismului islamic in Europa (I)

ZIUA

Nr. 4154

sambata,

9 februarie 2008

Dosare ultrasecrete

Kosovo si penetrarea terorismului islamic in Europa (I)

Kosovo a fost asemanat cu un Afganistan al Europei, iar sarbii s-au referit la Kosovo ca la un Ierusalim vesnic disputat. O particularitate a provinciei Kosovo este prezenta, in dubla instanta, atat a conflictului etnic cat si al celui religios. Ceea ce face pozitia sa poate chiar mai delicata decat a Ierusalimului, unde disputa dintre evrei si arabii musulmani se desfasoara doar pe palierul religios deoarece evreii si arabii sunt in fond aceeasi semintie. In 1991, in timpul ultimelor zile de viata ale republicilor iugoslave, studii sociologice indicau ca exista aproximativ 3 milioane de catolici practicanti, 1,5 musulmani si 1,2 milioane de sarbi ortodocsi. Pe de alta parte, oficiali religiosi din tara sustin ca erau 7,3 milioane catolici, 3,8 milioane musulmani si 10 milioane ortodocsi. Recensamantul din 1981 insuma populatia Iugoslaviei la 22,4 milioane, sarbii fiind grupul cel mai numeros - 8,1 milioane. (Sabriona Petra Ramet, Balkan Babel, The Desintegration of Yugoslavia from the Death of Tito to War, ed. 2, Boulder, Colo., Westview Press, 1996, pp.1-2)

Kosovo este revendicat cu temei istoric si cultural deopotriva de sarbi si albanezi. Albanezii se considera urmasi ai ilirilor, stravechi locuitori ai regiunii, sarbii revendica Kosovo ca leagan sacru al poporului sarb, centru al spiritualitatii crestin ortodoxe din intreaga regiune, in care se afla un tezaur de peste 1000 de biserici si manastiri. Intreaga cultura politica a Serbiei prezinta Kosovo drept cheia de bolta a istoriei si a destinului natiunii si poporului sarb.Falia dintre musulmani si crestini este mai profunda ca niciodata, acum, in Kosovo, si se manifesta chiar mai puternic decat in Bosnia. Intoleranta musulmana elimina fara deosebire pe toti cei ce nu sunt albanezi curati, ba chiar si familiile de albanezi care "au tradat", intinand "sangele pur" iliro-turcoman-albanez prin casatorii mixte.UCK - terorismul islamic imbracat in haine etniceUKC - miscarea separatist-terorista a extremistilor albanezi din Kosovo si Metohia si-a creat imaginea publica de grupare care militeaza pentru "drepturile omului", prin intermediul unor firme specializate.

In acest scop au fost folosite serviciile unor agentii de relatii publice, cum ar fi Hill&Knowlton, Rudger Finn (recent reinregistrata sub numele de Global Affairs), si alte firme de lobby active in Congresul American. O parte din sumele obtinute din traficul de droguri si din alte activitati ilegale ale UCK au revenit acestor redutabili profesionisti ai dezinformarii.Cu toata imaginea de "victime" inocente care lupta legitim pentru apararea drepturilor populatiei albaneze, UCK-ul nu s-a sfiit sa intrebuinteze cu predilectie metodele violentei si terorii - asasinate, diversiuni, sabotaje -, dar si politice, respectiv referendum pentru secesiune, stabilirea unui guvern ilegal, a unei autoritati "paralele" si a unui sistem de educatie diferit de cel de stat.Conform legilor internationale, daca un grup politic intrebuinteaza ca mijloace de lupta terorismul si alte instrumente ce contravin legislatiei internationale, o asemenea actiune trebuie calificata drept terorista, iar cei care o comit sunt de regula condamnati, indiferent de orientarea lor ideologica."Fara nici un dubiu, UCK este un grup terorist"UCK-ul a devenit exceptia de la aceasta regula, manifestarile lor fiind incurajate pe fata de reprezentatii USA si ai Germaniei.

Insistenta ministrului de Externe german Klaus Kinkel (fost sef al serviciilor secrete germane BND) de a fi stabilit un "statut special" pentru Kosovo si intalnirea "accidentala" a trimisilor americani au administratiei Clinton. Richard Holbrooke si Robert Gelbard cu teroristii UCK in timpul vizitei lor din Kosovo din 23 iunie 1998 sunt doar cateva exemple.Cu doar cateva luni inainte, acelasi Gelbart tuna si fulgera impotriva UCK: "Violenta la care am fost martor este extrem de periculoasa!" El a criticat "violenta promovata de catre politia sarba", dar a condamnat si actiunile unui grup etnic albanez in ilegalitate: "Condamnam ferm actiunile teroriste din Kosovo"."Fara nici un dubiu, UCK este un grup terorist", spunea atunci Gelbard (AFP, 2/23/98)Pana la vizita reprezentantilor americani din 1998, evolutia actiunilor UCK a inregistrat o spirala ascendenta. In perioada ianuarie 1991 - 9 iulie 1998, au avut loc 797 atacuri teroriste in Kosovo. Cazurile inregistrate in primul semestru al lui 1998 erau de zece ori mai multe decat cele de pe parcursul intregului an 1997 si de patru ori mai multe decat cele din perioada 1991-1997.

Intre 1 ianuarie si 9 iulie 1998, au avut loc 663 atacuri teroriste. Dintre acestea, 37,3% au avut ca tinta militieni si sectii de militie. In plus, 401 atacuri au fost indreptate in mod direct impotriva cetatenilor si proprietatilor private, provocand moartea a 48 de persoane: 28 de albanezi, 18 sarbi si doi tigani.Rapirile erau folosite pentru obtinerea de concesii politice, intimidari, rafuieli sau eliberarea unor teroristi albanezi capturati. Au fost rapite 72 de persoane: 48 de sarbi si muntenegreni, 18 albanezi, 4 tigani, un musulman si un cetatean al Macedoniei. Dintre acestia, 13 au fost ucisi.De 256 de ori au fost folosite pistoale automate, lansatoare portabile de rachete (bazooka) de 63 de ori, pusti automate de 36 de ori, grenade de mana si alte explozive de 19 ori, pistoale de doua ori; in patru cazuri au fost distruse cladiri sau chiar cartiere.

In 29 de cazuri au fost distruse 29 de ferme, dupa ce, in prealabil, fusesera jefuite."Sageata verde"Sursele occidentale consemneaza o serie de date interesante cu privire la finantarea, organizarea si scopurile UCK in regiune. Teheranul a sprijinit UCK inca din 1997, obiectivul principal al Iranului in Kosovo fiind consolidarea comunitatii musulmane in scopul intaririi axei strategice, "sageata verde" Sarajevo-Tirana.Comandantul suprem al Garzilor Revolutionare, ayatollahul Ali Khamenei a actionat in mod clar pentru trimiterea, pe apa, a unor transporturi de armament in Kosovo, via Albania: grenade de mana, mitraliere, pusti automate, echipamente de vizibilitate pe timpul noptii si aparatura de comunicatii.

Departamentul american al Apararii a recunoscut in data de 20 august 1998 ca organizatia Al Queda a lui Osama Bin Laden sprijina luptatorii musulmani din Bosnia si Kosovo. Criza din Albania a facut loc Iranului, Garzile Revolutionare Iraniene incepand sa antreneze membri UCK. Nucleul UCK era alcatuit initial din albanezi care plecasera in exil in anii '70 si si-au stabilit cartierul general si centrul financiar in Elvetia, unde au fost adunate fonduri din toata lumea. Grupuri selectate de albanezi au fost trimise in Iran sa studieze metodele Islamului militant.Cea mai mare baza de antrenament a UCK a fost Bosnia, au relevat surse din cadrul serviciilor de informatii occidentale.

Instructorii si luptatorii din UCK includeau multi dintre iranienii care luptasera in Bosnia la inceputul anilor '90. Sursele citate estimeaza numarul lor la 7000, multi dintre ei fiind casatoriti cu femei bosniace. Dar printre ei se aflau si afgani, algerieni, ceceni si egipteni.Mujahedinii au format grupuri pe cat de discrete, pe atat de influente in Bosnia. De asemenea, grupuri provenind din Arabia Saudita, Yemen si Cecenia erau implicate in operatiunile gherilei albaneze.In Albania, partidul lui Sali Berisha - Partidul Democrat "a profitat in mod direct de pe urma traficului de droguri din motive politico-economice, mai precis prin finantarea partidelor politice secesioniste sau a altor grupari din Macedonia si Kosovo. Orasele cazemata ale cartelurilor albaneze au fost baze de colectare de fonduri pentru sprijinirea cauzei albaneze in Kosovo.

Islamistii albanezi din provinciile Macedonia si Kosovo au construit o retea vasta de trafic de heroina, ce se intinde de la campurile de opiu din Pakistan pana la piata neagra a traficantilor de arme din Elvetia, care transporta anual droguri in valoare de aproximativ 2 miliarde de dolari in centrul Europei. De la momentul aparitiei gherilelor UCK pana in 1999, aceasta organizatie a primit 900 milioane de marci germane, din care mai mult de jumatate provenea din traficul de droguri.Un raport elaborat de Agentia Federala Criminala din Germania conchidea, in 1999: ěEtnicii albanezi sunt in prezent cel mai important grup care distribuie heroina in tarile occidentale".Terorismul albanez si JihadulStrategia UCK a fost de a escalada violentele, astfel incat o interventie din exterior sa devina o optiune clara. Au fost ajutati de un lobby in care Rubin si Albright au avut un rol cheie. Exista surse sarbesti care atribuie implicarea Departamentului de Stat american intr-o relatie triunghiulara in care rolul cheie "cherchez la femme" l-ar fi avut corespondenta CNN de origine iraniana Christiane Amanpour. Jack Rubin, casatorit cu Amanmpour de la CNN, a fost protejatul preferat al lui Madeleine Albright, cea care a impus excluderea UCK din anuarul organizatiilor teroriste listate de agentiile de specialitate americane.

Pentru a dobandi acordul albanezilor fata de proiectul incadrarii in asa-zisul plan de pace american, Albright a facut eforturi serioase ca Washingtonul sa fie perceput drept un prieten al Kosovo. Ofiteri ai UCK au fost trimisi in SUA pentru antrenament pentru a deveni dintr-o grupare de gherila o forta de politie sau o entitate politica, cum s-a intamplat cu Congresul National African in Africa de Sud.Gruparea si-a extins operatiunile prin numeroase atacuri lansate in timpul anului 1996, dar a luat avant in 1997, odata cu haosul care s-a instaurat in Albania, ceea ce i-a oferit numeroase posibilitati de a introduce arme din zona din nordul acestei tari, scapate practic de sub controlul Guvernului de la Tirana.

Din acest moment, UCK a atacat nu numai forte de securitate sarbe, ci si civili sarbi de origine albaneza. Pana in noiembrie 1997, reprimarea albanezilor separatisti de catre politia sarba a urmarit doar intimidarea celor care doreau desprinderea de Serbia si Iugoslavia. La Belgrad chiar se credea ca albanezii reuniti sub sigla UCK nu constituiau o amenintare armata serioasa.In decembrie 1997 si ianuarie 1998, Belgradul a crescut numarul fortelor armate in provincie si mai mult sau mai putin direct, armata a devenit mai implicata in actiuni de mentinere a ordinii.Drenica si regiunile invecinate au intrat sub controlul militar, fiind instaurat un regim strict de supraveghere a traficului de bunuri si persoane. S-a estimat atunci ca intensificarea prezentei armatei si a militiei era o masura suficienta pentru a preveni conflicte majore. Numai dupa ce, in mai-iunie 1998, aceste forte au esuat in ofensiva lor, Belgradul a devenit constient de pericolul UCK.

Analistii considera ca in timpul celei de-a doua ofensive din timpul verii lui 1998, cand UCK a pierdut majoritatea teritoriilor ocupate, armata albaneza si-a intarit ierarhia si, pentru prima data, a alternat atacurile cu defensiva. Elementele noi introduse erau cresterea nivelului de obisnuire a soldatilor cu operatiunile militare, definirea mai multor specializari militare si crearea unor unitati militare mobile care sa introduca elementul de surpriza in lupta. Se aprecia ca la sfarsitul anului 1998, UCK avea deja aproximativ 30.000 de combatanti activi, din care 6000-10.000 faceau parte din unitatile mobile.Intr-un interval scurt, eficienta UCK a crescut spectaculos. In numai cateva luni, intre sfarsitul lui 1997 si inceputul lui 1998, activitatea teroristilor din Kosovo a provocat moartea a peste 70 de persoane, cetateni si membri ai militiei sarbe si Armatei Iugoslave.

Extras din cartea in curs de aparitie "Kosovo si razboiul sfarsitului Iugoslaviei", realizata sub egida Centrului de Studii Strategice IntelMedia
George RONCEA





Afisari: 1821

(un scor destul de bun, avand in vedere ca nu mai lucrez la Ziua din 1999, tocmai datorita razboiului pentru Kosovo, cand pozitia mea, in calitate de corespondent de razboi, a fost pusa in discutie de Sorin Rosca Stanescu, care dorea sa-i pupam in cur pe albanezi)