Ce legătură poate fi intre condamnarea comunismului, Tismăneanu, KGB, Basarabia şi aderarea României la Uniunea Europeană? Integrarea României în UE „este un eveniment extrem de important şi nu aş îndrăzni să fac comparaţia cu momentul realizării statului unitar român. În ultima vreme se încearcă acreditarea acestei idei, dar realizarea României Unite ca stat unitar nu poate fi egalată în importanţă de nici un alt eveniment politic. Cu certitudine însă, probabil al doilea eveniment politic ca importanţă este intrarea României în UE”. Astfel de afirmaţii îl fac pe Băsescu să fie diferit de ceilalţi doi preşedinţi succedaţi la putere după decembrie 1989 în România şi astfel de atitudini îl consacră pe Băsescu drept un adevărat om de stat român, capabil să rămână în istorie altfel decât un simplu figurant. Pentru că semnificaţia gestului său, dincolo de întărirea caracterului naţional unitar al statului român, aduce aminte tuturor prin evocarea Marii Uniri că „marea” reîntregire europeană nu este împlinită fără Basarabia şi Bucovina. Ion Ilici Iliescu, din interesul care i-a atras supranumele Iliescu-KGB, a făcut totul, ca la Partid - sau mai bine zis ca la partidul partidelor, Kominternul -, pentru îndepărtarea Basarabiei de ţară. Trădarea lui a mers până la renunţarea la provinciile istorice româneşti prin stipulare concretă în ultimul Tratat al URSS, rămas, din fericire, neratificat, datorită colapsului monstrului sovietic. Emil Constantinescu, din nefericire pentru el, ca basarabean, a căzut pradă altor trădări şi interese străine de România, care l-au împins să semneze ruşinosul Tratat cu Ucraina, pe care nici un oficial român nu s-a străduit să-l denunţe la timp, anul acesta. Băsescu a spart gheaţa, inclusiv la Chişinău şi Bruxelles şi în ciuda opoziţiei Moscovei, explicând europenilor că Moldova trebuie realipită la Europa Unită cât mai curând. Şi atunci de ce lipseşte suferinţa românilor basarabeni şi bucovineni cu toate crimele şi deportările masive executate de bolşevici din concluziile Raportului Tismăneanu privind condamnarea comunismului? Nu cumva memoria îi lasă pe urmaşii agenţilor kominternismului care au venit cu tancurile sovietice strivind întâi cu şenilele Basarabia, de unde nu s-au mai retras nici astăzi? Dacă trebuie condamnat comunismul de ce nu este condamnată reţeaua ateistă internaţionalistă sprijinită de puterea sovietică care ne-a distrus viitorul ţării, a României Marii Uniri, pentru 50 de ani şi încă? Nu cumva pentru că, întâmplător, Vladimir Tismăneanu şi Ion Ilici Iliescu poartă prenumele şi patronimele lui Vladimir Ilici Lenin şi sunt doar figurine ale aceleiaşi matrioşce?! Iată cum demasca Ion Mihai Pacepa „idealurile” bolşevismului internaţionalist, evocate de un alt „tătic” al neonomenklaturiştilor pretutindenari: Walter Roman. În cartea tatălui lui Petre Roman, „Secolul XX: Secolul Marilor Revoluţii”, publicată la Bucureşti în 1970 şi în care este elogiată revoluţia comunistă din URSS, unul din paragrafe este extrem de concludent: „Cine va veni după noi?”, întreabă profetic, în stilul Silviu Brucan, Walter Roman. „După noi vom veni tot noi”, răspunde acelaşi, „Noi nu scriem istoria. Noi o creăm”, mai aminteşte Pacepa două fraze care au fost transformate în lozinci afişate în birourile consilierilor sovietici ai Securităţii. Securitatea de dinainte de 1964. Petre Pandrea, în anul 1962, într-una din celulele de la Aiud, scria previzionar: „Va veni şi anul 2000. Abia atunci se vor scotoci arhivele, ca să se reconstituiască etapele, atmosfera, echipierii, eroii, dracii, sfinţii, precursorii, moşii şi strămoşii”. Domnule Băsescu, vine 1 ianuarie! Tot cu „ei”?
1 comentarii:
http://masoneria-bolsevica.blogspot.com/
http://rapidshare.com/files/45970733/Raport_final.rar.html
Trimiteţi un comentariu